Cerul de ceara

Exces de corcoduse rahitice si nedezvoltate zburatacesc sub orizontul de plastic al vietii  publice  romanesti. Care mai de care, mai dihai decat ailalta. De-o pilda, pardon, Madam Farlifas numita Tartoiu, tata chitcaind ca un lift de marfa dintr-o fabrica parasita, de se mangaie si prefesoara de liceu, dar dupa ’90 – o liota de rataciti mental se dau de ceasul mortii ca se intituleaza prefesori, de la Neagu Djuvete, impregnat cu tignafes si cu idiotenie testoasa si pana la Sevastian Laturoiu, care nici de Brecht nu a auzit, nici gura nu-i pute de alte substante interzise puberilor intamplatori – sau un cineva prezentat ca facand candva parte din cenaclul facultatii noastre, condus de criticul literar „Crohmalcineanu”!

Trebuie sa hii Arghezi sau Eugen Barbu sau Sorescu sau Vadim sau macar eu ca sa pocesti numele cu haz, daca nu esti niciunul dintre cei de mai sus de tot se presupune ca esti un simplu imbecil, a si ca nu ai ce cauta decat printre ai din tomberonul televidat numit  „LA  BE unu”! Ca asa a fost prezentat prefesorul Vasilexu, autorul catorva recenzii, la o emisie de linguseala la opait. E cat se poate de adevarat ca ele, penele si corcodusele sunt impartite ca norocul, si la stanga si la dreapta si inainte mars! Sotietatea este divizata rau de tot si va mai fi atata vreme cat politica se va face tot intr-o ureche si dupa ureche. Il scoatem din senat pe alde Diaconu, un comediant  deloc ocolit de talent si-l aburcam pe SR Stanescu, din fasia gazetarilor! Nu am nimic cu el, dar sa nu vina numai cu initiativa de a nu mai folosi sintagma „politica damboviteana”, fiindca el catindeaza in giudetul cu pricina, ca e ridicol! Dambovita e apa care da branci Bucurescilor si care pleaca din fostul giudet Muscel, judetul respectiv, adeca Dambovita, fiind si el strabatut de aceeasi apa dar avand mai mereu ca emblema Chindia si o caprioara! Noi insine efectuaram naveta in departamentul pomenit unde am gasit locuri frumoase, umplute cu oameni deosebiti, dar politica, vrei, nu vrei, e damboviteana, frate! Uneori facuta chiar de dambovitei!

Precum bunioara acest scazamant uman, Nemteanu, de recita din Radu Gyr. Despre poetul Radu Demetrescu aka Gyr scrise taman profesorul nostru cu numele scalciat de o reporterita beunista, Crohmalniceanu. Un poet meritoriu, care a scris din pacate si infocate imnuri legionare. Am spus mereu ca asa-numita Dreapta de la noi nu are nicio consistenta, ea revendicandu-si doar o anumita rebeliune mocnita, nu are nici bazin electoral, nici traditie, ca se vrea musai ooropeana, tata! Ca si Stanga, ce se vrea moderna, dar nu prea are de ce si cu ce! Marii anal-isti ai lui Poisson d’Avril observa, corect, ca aproape nici un partid nu poseda doctrina, ci doar enterese; dar nu poseda nici segmentul popular cu care sa se identifice! Pana si baieteii astia de trecura prin burse de comanda, in loc sa vie luminati de social–liberalism, au vinit rataciti popeste! La noi, ca la nimeni! Tara mica, dar suprarealista rau! Macar pasoptistii stiau sa faca nodul windsor la cravata, astia nici la papion nu au invatat! Isi pun dintr-ala cu zgarci !

Si mai au o meteahna: au descoperit Biblia la varsta critica! Neavand nici amintiri, nici lecturi din tinerete si facute la timp, pescuiesc vreun citat care sa se potriveasca. Biblia, fiind dansa si Cartea Cartilor, este o sursa inepuizabila de lumina si de bucurie pentru orice. Dar depanda cum o spui si la ce o folosesti, ca altfel devine un fel de „Biblia hazlie”, de v-o mai aduceti aminte! Si depinde si cine o utilizeaza si in ce scopos, de uz teleptual sau ca unguent? Alde madama Boiangiu, fara obrazar (sa nu se sparie, e din Borges, de se pronunta Borhes!) spicuia dintr-un post-it, foile celea colorate pe care scrii cand dezgheti frigiderul sau cand ai ora la coafor! Dama bine, care ma intelegi, culta in cap, festelita cu multa glagorie cu cercei, aprinsa pe dinlauntru, ca o festila!

Amu, se intampla pe ulita un fel de claca, unde oamenii vorbitori se imbrancesc cine sa ajunga sa faca mai repede sluj la Bruxelles si sa apuce fonduri ooropene! Pai, nu e ceva nou, e de dinainte de 1822, de imediat dupa Domnul Tudor, de care s-au dezis boierii patrioti, e de pe atunci cand se milogeau la Poarta cu vorbe mieroase si smerite, mult mai frumoase decat astea gajaite de astazi! Ia ascultati acilea: „La prea stralucitul prag al prea puternicii si hranitoarei noastre imparatii, unde sa afla incuibat razemul mantuirii si scaparea tuturor celor ce sunt la nevoi si scarbe…”. Memlehet eram pe atunci, adica tarisoara, in nevoi si tot scarbe!

author avatar
Nicolae Iliescu
237 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger