Istoria coloniala globala se intinde ca raia de la Estul pana in Vestul planetei, si vitavercea. Se reaseaza state intregi, se reaseaza culturi onorabile, se redeseneaza strazile si parcarile, se trece pe partea cealalta si se inventeaza tari de-a valma, cu iesire la mare si la soare. La noi, apele revin la matca deraiata de atatea defrisari si isi folosesc irigatorul pentru noi trasee prin ograzile bietilor gospodari, iar in aceeasi vreme se reoranduiesc ploile pentru o realitate mai rezonabila. Se exagereaza in general in minus, se iau suvite de pamant de flori pana la glet sau cernoziom, cum se numeste si se reorganizeaza vaste teritorii de frica. Oamenii, in primul rand oamenii, cum canta toate cartile sfinte ale umanismului, nu mai respecta regulile moralei si nu mai vor sa se imbunatateasca, ies in serie de larg consum. Astazi, oricine poate fi orice, oriunde, ca nu are importanta, mecanismul universal este interesat doar de gesturile protocolare si de simpozioane inutile.
Sa zicem bogdaproste ca nu mai suntem zona-tampon, ci am dobandit stadiul de zona de experimente, nu de tratat boalele, ebolile si emboliile noi si postmoderne, ci de tratat schizofrenia catindatilor la perceptie! Nu vorbim despre dezaxatul nostru hipertiroidian, manechinul asta facut din oase de peste, lemne mucegaite si din vanturi, flatulatii abundente dupa cum il arata si numele-i stramb, ci despre gubernatorii, alde Guber Natl, ai natiei, popositi in semiintunericul fixat deasupra usii noastre de privata. Vorgheam despre Deveselu, in devalmasie, ca de-acolo au si purces doua cartoafe: un violator natang si o depanatoare de ceva ingrijita de o famelie de doftori. „Wow”, ar fi remarcat atomotostivuitorita. Frumos gestul fameliei, dar astia nu aveau si altceva de facut prin dispensarul lor? Sau suntem din nou cavaleri ospitalieri rudimentari si respectuosi din teama? Stati ca nu s-a copt coarna si goarna la unitate, sa vedeti ce de mai ies unii dopati si indopati cu toate cele si cu arme din dotare. Cum fac pe la ei, ca nu e saptamana sa nu traga de nebuni in tinte umane! Macar sa aduca si militie melitara sa-i mai adune din carciumi si tractiruri.
Trecem apoi la emisiile televizate ce au fost mereu prilej de captare a neatentiei si de legitimare a non-existentei. Persoanele publice au umplut locurile respective fiind simpli actanti ai unei scenete scrise dinainte. Ca despre telefitosi si telefitoase nu mai zicem nemica. Rages Troglodan, acest sezon mort al televiziei de pretutindeni si dintotdeauna, s-a zbarlit la o tema aflata mult peste putirinta lui de idiot al satului cu gumari galbeni: multdisputata si multdiscutata lege 217 per 2015.
Avand alaturi si doi taximetristi culesi de pe la Ciurel, Oana nu stiu cum si Nasoi sau Nahoi – pe asta l-am cunoscut dandu-se de-a dura prin curtea Academiei si cerandu scuze de intarziere unui ziarist notoriu, caci nu stia blegovanul unde este Biblioteca, deh, dar era redactor sef la Adeverul, dimpreuna cu alt ghiolban, Ionita, fiul celui mai netalentat absolvent de scoala de literatura. Avand deciu alaturi aceste exponate plus baietul romanistului Niculescu, apoi un figurant si in telefon pe Michael Shafir, singurul cu capul pe umeri, a incercat sa faca neste comentarii pornind de la un text foarte prost scris si fara haz al lui Blesu. Problema e simpla : nu ai voie sa faci prozeliti repetind gresalele de dimensiuni criminale ale legionarilor. Scurt si cuprinzator. Dar aici vin doua chestii imbarligatoare: discursul Dreptei de Romanica este legionaroid – chiar daca nu direct, inca – si anticomunismul ei violent si primitiv provine tot de aici, incercand sa induca ideea comparatiei dintre cele doua sisteme totalitare. Mai mult, pornind de la ideea ca insusi comunismul este promovat si propovaduit de evrei, Shoahul este justificabil. Ceea ce-i o imbecilitate groaznica. Mult mai grav este ca nu stim sa dialogam, nu stim sa-l ascultam si pe Celalalt, sa incercam sa-l intelegem macar. Aruncam toate nereusitele noastre in carca altora si a sistemelor care ne-au fost impuse, mai mult sau mai putin. Ca la fotbal, noi suntem absolviti de vina, terenul a fost denivelat si arbitrul netrebnic.
Ca adevarat democrat sunt perfect de acord cu interzicerea interzisului, dar musai cu o nuanta explicativa. Si trebuie sa stim ca sunt lucruri cu care nu se poate glumi. Crohul nostru vorbea foarte spumos si despre Ion Barbu si despre Crainic si a scris foarte pedant si corect despre ambii, ba chiar si despre Radu Gyr, ca poet traditionalist. Sperietoarea cu interzicerea lui Eliade sau Cioran este o gugumanie. Se poate publica orice, dar cu note luminatoare. Altfel simbolurile prind alta coaja valorica si cad in mana nepregatitilor sau sa le zicem naivilor ce vor fi dispusi sa creada ca uriasul Creanga a scris doar Ionica cel prost si Povestea p.
