Vrem a intra cat mai grabnic si cu gumarii in sufletul Evropii si toti propagandistii de buzunar spun ca trebuie sa ne raliem cat mai vartos „standardelor” ei, adica, mai pe romaneste, cerintelor orchestrate de dumneaei. Regula unanimitatii si a contagiunii.
Caci, inestimabililor, ce ar dori mamzel Europa – o nimfeta la origine, dama de consumatie ca toate actritele noastre de reviste lucioase, sedusa de tauroiul ala de Zevs – de la alde noi? Nimic altceva decat preluarea otova si cu anasana a tuturor manierelor, a ronghiurilor si renghiurilor ei, si bune si rele. Bune, am mai executat noi, poate mai topeste si calcand cu bocancii in sosul urzit la Buhara. Rale, podul e plin. Serios vorbind, nu posedam defel nationalisme neghioabe si desuete, dar nici caciuliri nefolositoare si mahalagesti. Ideea de a vedea in Orient lene, praf, violenta si felonie nu dateaza de azi sau de ieri, ci de pe vremea cruciadelor si a lui Napoleon. Primul, nu Micul, izgonit etern in cuvant de alde Hugo! Care, Nea Poleonul, chemat insistent de boiarzii nostri ne-a dat un flit de ne-a lasat tarului. Prostia revine la fiecare nereusita diplomaticeasca a Vestului, indiscutabil mult mai ordonat, mai harnic si mai curat. Si mai naiv. Dar nenica, civilizatia se pogoara de pe aici, colea, din Orient! Ne referim la gloaba asta de globalizare, cand ne uitam cu dispret la alte spatii, aidoma elitei noastre de talcioc de vine cu idei din partea stanga si se da de dreapta, ca-i la moda, bibicule! Vorbim, ca la meteo, despre Europa si ne dam cu harta cu tot mai spre centrul ei, ba chiar l-am auzitara pe aparatcicul matrafoxat national ca suntem cu Vestul. Vestul salbatic, poate, dar fara chistoale! In schimb vrem sa-i facem servicii acestui Vest, la second-hand! Apare o redegista cu fata trista de curca plouata si ne spune ca peninsulina Crimeea a fost furgasita de rusi de la ucrainieni. Ce fel de istorie-geografie o fi pritocit asta, ca e taman invers, Hrusciov a facut-o cadou Ucrainei, de alfel o entitate inventata, ca toate regiunile imperiale, dintotdeauna si de peste tot, o satrapie, o diadohie, daca se poate spune asa. Si, cu adevarat, in afara de tatari, noi am mai putea revendica oarece! Dar noi am face bine sa sedem naibii in banca si in barca noastra! Nuuu, noi vrem sa ne rostogolim in vartejuri de notorietate, sa him ceva, sa plonjam in cartea recordurilor, sa miscam balamalele Nobelului, ale Eurovizionului, sa ne poleim cu functii de ceva, de vreun sefulet pe la CIO, pe la Federatia mondiala de trosbal, sau macar de popice, pe la pupitrele Nato sau Veto, de-aia schelalaie strajerul public in fiece sara, pe la a doua vizita a doftorului! Nu va mai amintiti ca si nea Nicu ranjea la Nobel, si zau ca era mai bine plasat, da’ nu efectuase si el vreo pace inter-zonala, macar pe hartie! Aici, cu parsiva asta de Istorie, mancata de igrasia interpretarilor de orice fel, e greu. Mai ales cu imperiile, ca junghi. Bugeacul, de pilda, am fost fortati sa ni se ia, l-am dat la schimb pe Dobrogea cu a ei iesire la mare! Sa ma ierte Dumnezeu, e mult mai bine! Oricum, Pamantul, ca planet, trebuie sa apartina tuturor oamenilor, ca omenet!
Numai popoarele mici si tinere – nu facem prea mare exceptie! – gandesc gafait si la comanda, nu pe secole si pe milenii. Numai ele nu au legi, ci tocmeli. Cum e si chestia asta cu gratierea unui fotbaliator, bun ca performer, dar simplu fotbalist. Ca a imprastiat un maldar de faima! Foarte frumos si brava lui, dar cine l-a pus sa se inhaiteze cu bisnitarii? Se aude ca s-ar sterge din nomenclator meseria de impresar de fotbalistoizi, un fel de codoslac pe o ghiotura de bani. De aici si preturile umflate ale baietanilor astora de cartier care lovesc cu spitul sau ristul o basica de piele umpluta cu vant! Si cine, ma rog, sunt impresariotii? Eiusdem farinae, adica acelasi aluat, aceeasi tarata, geanabeti si analfabeti. Nu-i mai numim, dar e de neinteles de ce nu apar pe langa ei si alde Seandu-Dulap si Dragomuir-Oligoelementul Frenetic, de zici ca-i insusi personajul din Napasta!
E de la sine inteles ca prima ploaie se duce de unde a venit, cu odraslele ei dopate cu tot, ca doar asta a iesit din ei, la groapa de gunoi a istoriei, dar ce te faci ca in urma nimeni nu se mai gandeste sa aranjeze ploile ce vor sa vina! Sa devenim oare, cu vremurile, o tara sau o provincie de simpli consumatori si de prestatori de servicii?
