Era pe vremuri, nu demult, inainte de anii ’90, un magazinas de cupoane si de totenstofe pe bulivar, pe langa un gang sordid, de se numea „Electa”, „Aleasa”, bre, nu te jucai. Dupa daramarea de paradigma din anul cu pricina amintit mai sus si mai ales dupa iesirea la cules din preajma anilor 2 000 au impanzit maidanele, ulitele si gardurile tot felul de denumiri cat mai fistichii, tot soiul de anunturi si de maimutareli in limbi cat mai putin domestice. Nu-si mai permite nimeni sa strige monoton „…’formatia, ia ziarul Capitalei!” sau „ia porumbielul cald!”, ci toata lumea se joaca de-a „to sell” sau „to let”, calchiaza formule amerloace, „este despre”, „merg la munca”, „uau”, „auci”! Tehnicalitati, bre, dupa cum spune un pastor rupt in idei pro-funde scoase din ultima brosura povestita pentru uzul si uzura idiotilor. Cazuri grave !
Asa si acum, ai de ales si de cules intre ciuma rosie si holera galbina ori albastra, Tanda sau Manda! Dom’le, lumea lui Caragiale, adeca lumea de vodevil a mahalalei orientale, care ar fi si foarte frumoasa, daca nu s-ar lua in serios ! Caci aici se strica treaba, ne este teama de ridicol si cadem singuri in el. Cum am mizat intotdeauna pe perdanti, de la Burebista si Mircea al Batran pana la Conducatorii cei mai recentissimi, ar trebui sa ne lasam de pronosticuri si sa ne vedem de lungul nasului, zau asa ! Cu fete de-astea de curand imbaiate, cu dintii rari sau prea desi dovedind o lunga lista de tarati in famelie nu urnim nici macar prejudecatile de alaltaieri, darmite pe cele incarnate. Ne tot flendurim in baiaramuri mondene si penibile de provincie, cum a fost prostia aia din Sighii, urbe cat o strada dintre o carciuma si un muzeu local, cu o suta de ani lumina in urma urcarii treptelor de la Cannes. La noi cancan, la aia, care chiar au inventat baletul asta galo-pant mecanicist, Lacan! Cine stie cunoaste! Ne tot laudam ca scoatem din coviltir supermanechine in sandale, dar nu castigam niciun concurs inutil de miss si niciuna dintre astea nu prezanteaza macar vreo casa de toale de inalta croiala! Fete si fufete de consumatie atasate pe langa vreo vedeta de moment sau pe langa vreo revista glossy. Sau pe langa vreo Horroviziune a presentimentelor!
Umilinta exaltata, asa i-as fi zis acestui articul, stridenta colorata si balegareala autohtona. Si ne mai si mandrim cu asa ceva ! Unii se duc cu palaria in mana sa sarute papucul si vin indarat generos zambati, altii pleaca grumazul pretentios, asteptand cocarda avansarii. Dar ce ne facem noi cu viata noastra, din care s-au furat zece ani de catre un tembel si suntem pe cale sa mai pierdem tot atatia cu un altul? Nicio bucurie, macar o multumire, doar Tembellum Gallicum?
Sa revenim la ce ne doare. De la bun inceput, fiind o tara de tarani autentici si cu frica lui Dumnezeu, mai apoi lichefiati in mahalagii, avem un soi de traditionalism sau de conservatorism incapatanat cu o componenta nu neaparat nationalist-populista si xenofoba, cat mai degraba antimoderna. De aici si huiduiala de stadion si preluarea lozincilor galeriilor stabilimentului cu pricina. N-am evoluat deloc, ba din contra, pardon, de la „Ole, ole, Ceausescu nu mai e” la ”M…e Pesede”. Ba chiar am teoretizat apoftegma sau apoflegma, cum stie mai bine imbecilul ala de filosof din Caracal plasat la Paltinis! Asa si astazi, niste manipulanti, niste vatmani zbarciti la minte, facuti pe puncte si pe doua saptamani de cursuri intensive la Dinamo Berlin, scris cu humbold, promovati ca sa astupe locul altora oleaca mai isteti vor sa defriseze mentalitatea comuna cu un singur scop : sa se inalte ei pe piedestalul gloriei. Din pacate, nu-i ajuta nici statura de-un metru jumate cu detenta cu tot, nici cartea rasfirata pe care o stiu, nici talentul care e cat o molecula de aer statut !
Noi am vrutara a intra cat mai grabnic in Europa si in randul lumii, iar toti propagandistii de buzunar ne-au spus ca trebuie sa ne raliem cat mai vartos „standardelor” ei. Caci, inestimabililor, ce ar dori mamzel Europa de la alde noi? Nimic altceva decat preluarea otova si cu anasana a tuturor “manerelor” si a produselor ei. Plus arondarea petrolului si a graului, ca de-aia ne iau pamantul de sub opinci si gumari cu toc. Ne-au dat apoi indarat educatia pe apucate, impunerea unor indivizi aserviti in locuri-cheie, de fatada si de decizie, inlocuirea valorilor de merit prin cele de spectacol de iarmaroc, navalirea la bucate internationalizate artificial. Sa devenim oare, cu vremurile, o tara sau o provincie de simpli consumatori si de prestatori de servicii? Zgomot balzacian de parveniti de joasa speta, fiindca sunt si de speta ridicata, ca aristocratii de cazinou de pe la Monaco ! Aia autentici, proveniti si parveniti din golani de secol paispe, nu mitocanii pitoresti care ragaie nepermis si joaca table pe la Nikki Beach !
