„Costurile se restrange”, zicea o topita neterminata, una Cvass sau Tincvais sau, dupa cum a ponosot-o un prieten de-al meu, urias prozatoriu, La Vacs qui rit intr-o susa, pardon de expresie, televizata si organizata de o alta agramata mai dihai decat potcile alea de Ghiurco sau Nagata, una intitulata simplu, Popesc.
Venita sau trimisa ca sa atraga mila concetatenilor, aceasta mazeta neurastenica, eufemistic, aceasta pocitanie intelectuala a debitat o gramada de ineptii pernicioase invatate pe de rost. Cand iesea din sabloane si din ticuri tragea cate o apoftegma precum vorbele ghilimetate din capul textului acestuia! Ce sa urmaresti, a urmari, asa vine de se scrie verbul cu pricina, „ce mai puteti urmari pe micul ecran”, ca si vestita intrebare a frizerilor captusiti cu halate scrobite si prevazuti cu foarfece tantose in mana : „va serviti?”. Un fel de „Serviti, va rog!”, emisiune de talcioc ieftin, moderata de un ospatar de cantina de internat si umpluta cu vedete de balci.
Tot balci este si postmodernismul de zor si ambulant politic, o paradigma aflata pe cale de disparitie prin coborarea in albia uitarii a mardeiasilor de cartier cocotati in capul trebii. A iesit acea eroare a materiei numita Bushitu, a scazut intr-un zat de piperniceala alde Shargozi, trebe sa vie la liman gospodina aia redegista si vanturatul asta de Braian Tasescu, un fel de prurit al imposturii hlizite. Postmodernismul a fost o calarire in zori a tuturor palierelor societatii, o aburcare liberaloida pe interes, o schimbare drastica si primitiva a modului de viata in comunitate si o despicare sociala hinghereasca. Au poposit in locul ramas descarnat oameni cu scoala inalta, nu cu invatamant particular la distanta astronomica! Vedeti ca si premarii de comune se aleg dintre cei nascuti acolo, nu parasutati, si cu scoli la zi si temeinice, nicidecum hamali sau gunoieri? Facuse cineva, om intelept, nu hidos teleptual de mahala inghedesuita si insalugubra, un eseu netransformat despre provenienta marilor diriguitori de noroade din toate punturile cardinale si unul singur, doar unul singur, in veacul doi de ics, iesea nascut intr-o mare aglomeratie urbana! Stiti care? Leningrad, ca asa se numea cand a aparut acolo Putinica! (Nu stiu daca nu cumva vreun cretinoid l-a adjudecat traco-daco-geto-cuto-vlah!).
Conceptia potrivit careia sectorul privat ar fi motorisca societatii paradisiaco-prostmoderne este la fel de neghioaba si lipsita cu desavarsire de acoperire ca si aia cu clasa de mijloc. Sectorul privat este la noi sursa celor mai mari tunuri, al celor mai mari evaziuni fiscale, al celor mai mari intarzieri de plata si chiar al celor mai mari neplati catre stat. Pe langa faptul ca a pornit complet nenatural, prin privatizarea haotica, dupa conceptia culinara de opereta Melba sau dupa alte legi si decrete, a intregului sector public, el, adica sectorul privat nu produce decat nimic, ni-mic la punga, la boxpalet sau la borcan! Ba nu, sa nu mint, poate mai imbuteliaza ceva sifon in asa-zisa apa minerala, ceva lapte facut din untura, ceva cremvursti din soia rasnita cu zgirci sau mai exporta prin Maroc si prin Sri Lanka niscai Dacii. Pe care oricum ni le vor lua prietenii nostri si le vor duce in Maroc, caci in Rusia au cumparat deja Lada! Nu numai pe acolo, desigur, ci si in partea de Apus a continentului, ca masini law cost comercializate de grupul R. Am intrat pe un forum al celebrissimului jurnal Times, unde se zicea cum ca un Sandero nou, desi are design vetust, e mai bun decat un Ford la mana a doua! Oare ce mari beneficii aduc fatucile aselea de la ghiseele din banci si din farmacii, ca numai astfel de stabilimente se exista pe bulivar sau alelalte, gheisele de la ghiseele de pe la Orange? Toate ardicate pe bancheta relatiilor.
Scriam intr-o carte aparuta in 1995 ca intreg acest capitalism bramburit pe care il probam de niste ani, la cererea si la indemnul acelorasi mari puteri, este un trufas sistem de tip Caritas, jocul piramidal clujean binecunoscut in epoca. Un sistem arogant de creditare si de nechezare a proprietatii si a succesului de trompeta. Intre timp, dupa mai multa realitate parcursa si dupa o bena de carti pe aceeasi tema a manipularii mediatice si a inexistentei unui proiect autentic de control al societatii de acum, sunt chiar sigur de esecul rasunator al ultraliberalismului european si mondial. Crahul evident si haosul social de acum, inceput in Grecia, tara care a inventat ideea de persoana si o buna parte din lumea ordonata din momentul vorbirii si mocnit in alte cateva regiuni europenesi nu numai, stau marturie a neputintei diriguitorilor mondialicesti. As zice direct a imposturii acestora, buni doar sa schimbe zambete televizionate de-a gata, precum si camasi scrobite. Atat.
