Fereasca Dumnezeu de atata isterie precum cea presarata in ochii si urechile noastre de cateva zile incoace. Un avion sa-i zicem utilitar se indrepta spre Clujul Napocai ca sa ardice ceva organe de extirpat si de transplantat. Din pricina conditiilor meteorologice balbaite sau din pricina sonticaielilor si soncaielilor pilotilor aparatul s-a izbit de crengile copacilor ca un aragaz aruncat cu parasuta. Sau ca un candelabru ghilotinat de brazii iesiti din sangele lui Horea.
Norocul a facut sa nu piara nimerica, pe moment, dar vantul, tovarasul Vantu, omatul, ploaia, Doamna Ploaia si alte nesimtiri ale naturii, plus alea ale, iaca, oamenilor de serviciu in slujba umanitatii au facut ca ai mai slabi sau mai loviti de soarta sa treaca in lumea umbrelor. O fata nefericita care isi dorea probabil o cariera lunga si serioasa si pilotul, un fost ucigas care si-a spalat cu brio si cu viata proprie pacatele salvand astfel vietile pasagerilor. Cuvintele par depravate in astfel de situatii si-l poti numi pe respectivul chiar erou. Poti aplica, la o adica, exemplul gramaticii mitului casnic postmodern si sa ii organizezi pelerinaje, si sa-i amenajezi loc de veci in Pantheon.
Altceva s-a bagat de seama acilea: isteria agramatilor si, sa ne ierte Dumnezeu, a debusolatilor din presa, ca sa nu zicem direct si pe-a dreapta a dobitocilor din presa, care au intrat in formatiune precum cocorii, care mai de care mai dihai. Sigur ca bajbaiala de sase ceasuri ne-a demonstat, daca mai era nevoie, cand de imbibati in pacura si in noroaie suntem, dar nu Mandruta, Maruta si Tartacuta trebuie sa sada cu lumanarea infipta in pervaz ! Astea-s niste exemplare superbe de imbecilitate savanta de clasa a cincea, curs seral de scoala ajutator-aiuritoare. Cei mai revarsati in kilograme de platitudini si de interjectii gajaite terorist s-au dovedit a fi ai de la Labeunu. Toate chestionarile lor au fost agresive si cretine, viscole de rautate imunda si gratuita. Acum, sa ma ierte acelasi Dumnezeu la care apelez, dar intelectualii (scriitorii, artistii, cercetatorii, profesorii) au avut decenta sa nu se faca de ras. In schimb aflatorii in treaba au inabusit atmosfera.
Dar ce vream sa va zic? Uite ce, cand biata mea mama a avut nevoie de salvare, de 112 adica, asta nu a venit timp de o ora, saizeci de minute, timp in care nu stiu daca se mai putea face ceva la acel accident vascular cerebral, dar nu se stie, se poate doar banui. Una particolera a poposit in fix doua minute si doftorita, o rezidenta, i-a facut si un ekg in pret! Apoi, cand era nevoie de resuscitare, de la serviciul de resort, am asteptat iar vreo juma de ora, treizeci de minute, sa urce impertinenta echipa de la parter la etajul doi, in sectia de neurologie a uneia Panea, n-ar mai rabda-o teluricul! Asa sunt si salvamarii si salvamontistii si salvarile felcerilor, o apa si un pamant de flori! Toate serviciile pentru oameni in tara noastra sunt sordide si executate doar in functie de anturaj. Pana si un portar de institutie sau un badigard de alimentara isi atarna zambetul superior si te cantareste de parca ai fura coroana reginei ploioasei Britanii.
Pe langa faptul ca emotia trebuia sa cofleseasca informatia, ca la orice televidenie, s-a pedalat pe interviuri directe, cu gheata la mal, nelustruite. Si asa am vazut ca TVR 1 nu e deloc mai prejos decat celelalte canalette, captand decibelii. La intrebarile injunghiate ale celui din studiou, intrebari care contineau vorbe buzate si la gratar, se raspundea cu vorbe ferecate. Doctorasul cela, Radu Zamfir sau Zaru Ramfir, ori era teribil de socat, ori asa e el, din nastere, simplut la bila si prost… imbracat, bietul! Ca de Esca stiam ca atat poate, sireaca.
Fereasca Dumnezeu, caci daca nu se intampla ceea ce s-a intamplat nici ca se pomenea despre. Si facatorul de corectii interne iesea voievodal si aspru din tacerea lui brodata cu snur de matasea broastei.
