Oameni buni, noi, ca tanara de tot civilizatiune urbana si, mai abitir, de-abia mijiti intr-o sparcaiala de economie de piata avem habitudini modeste si de inceput. Cum ar veni si ticurile acestea haiducesti de baron localizat – noi, care am avut o dinastie de opereta si titluri de carnaval, precum vestitul conte pornit din alde Lens, itit dintr-un preceptor frantuz pripasit pe la curticica din dos a lui Ipsilante si altoit cu o servitoare tiganca —, de bancher si de moneta sau moneda sau belet de banca sau bancnota.
Ia belete, boiarule! Parale, lovele, bistari, parnosul, malaiul, molozul si nu vedeti ce bogatie de termeni pentru un singur referent? Si asta din plastic! Inainte vreme, pe timpii copilariei mele la bloc, banii erau un soi de moft, de obiect de colectie, de distractie pitoreasca. Sau, cel mai adesea, de semnal, caci o data pe luna, cand lua taica-meu leafa apareau pe masa muschiul tiganesc, icrele (se gaseau la Delta Dunarii sau la Beldiman), cascavalul de Dobrogea, branzeturile, maslinele, tortul de amandina si alte bunatati. In restul zilelor saptamanii erau de baza felia unsa cu unt, de biata maica-mea, branza topita Lica, sunca de Praga, ce avea gust, nu de plastic, ca acum, pateul, marmelada, gemul de visine sau pasta de macese, precum si eternele ceai cu lamaie sau cacao de Zaan cu lapte, o zi da, una ba! Portocalele si bananele le asociam mereu cu iarna, ca pe atunci se importau, nu se gaseau pe toate tarabele si pe toate gardurile, ca acum. Nici obiceiurile nu prea semanau, ca bunaoara in momentul vorbirii toata lumea de a mai lucrat ceva prin Italia sau Spania cumpara cu ghiotura banane, mere, kiwi de la magazinele de mare suprafata, nu merge in piata (nu mai punem ca si fructele si legumele de acolo tot de la en-gros sunt luate, ideea de taran nu mai e pe cale de „mahalarizare”, ci direct pe cale de disparitie!) si isi incepe dimineata cu nelipsita cafea. Pana si maturatorii de la Supercom (la astia suntem noi abonati, ca de Rosal sau Rasub sau de Prigoana mi-e scarba sa si pomenesc!) trec mai intai pe la automatul de cafea de la buticul din colt, din spatele bisericii Precupetii Vechi.
Dintr-o lume unde economia nu prea exista, salariul era mai degraba un vehicul social si unde banul avea de cele mai multe ori o valoare simbolica, am patruns intr-un maracinis a carui iesire e greu de dibuit si unde singurul etalon moral, social, politic, cultural chiar este banul. Studentii nostri, intrebati de-o colega de la engleza (eu, dupa cum cred ca stiti, sunt prefesor de limba si literatura romana si mai am niste ore de jurnalismus, fapt pentru care citesc saptamanal dar si cu placere cel putin doua carti de media!) ce model de reusita si-ar alege, ce credeti ca au raspuns dansii, alumni ai Universitatii din Bucuresti, cursuri de zi, an terminal? Monoxina lui Columbel si Adrian Mutalau! Adica o asa-numita pitipoanca de bar satesc si un drogat cu bani, altfel fotbaliator meritoriu, mai ales pe criza din sampionatul italienesc de calcio vecchio trecut la fratelli corsicani!
Ei bine, iarasi oameni buni, Canciescu sau Luminararu, un fel de zilier al soselelor se pare, prinse a se caftani in mare boier, mare jupan, mare caracter. Mai sunt si alti baroni locali si principese de hol de restaurant cu autoservire. Ba chiar si printi, intr-o tara eminamente republicana si agrara! Dar pe baronii astia ii cheama cu vorbe provenite de la canci sau de la urda sau de la a casuna! Bancheri, adica un fel de Morgan sau Rockefeller, sunt fostii contabili facuti la seral si deveniti experti. Ca eternele manivele Vasilescu si Baltazaru. Pe cand eram prof navetist, copchiii de iscoala scriau la parinte „economist”, iar colegii localnici din cancelarie imi spuneau ca sunt socotitori la ceapeu, tot un fel de bancheri de-astia de acum! Ca si baietanii si fetitele de prin banci, care se stropsesc la tine de parca ar lucra la NASA, nu intr-o amarata de dugheana de agentie de platit gazele si apa menajera!
Sa mai sarim si la elita, la marii telectuali de musama, de banca de Cismegiu si de emisii televizate unde se inturubeaza interogati hoteste de alde Tuciurica si de Turturescu? De ce nu, ca si astia sunt tot un moft din plastic, cu figura acra de bolnavi de ficat si cu mintea la fel de imbacsita!
