In urma cu vreo septe ani, intr-o revuista pe care nu o mai citesc de cel putin doua decenii de stagnari imense (inainte era vremea cu impliniri marete!) un anonym ma batjocurea caci ma luasem de pustiul lui Paleogolu. Cum de-mi permit eu, un secretar de cabinet de-al lui Simion sa indraznesc sa ma uit la un absolvent de sorbone si baiatul lui tat-so? Viata a facut ca fiecare sa-si vada de treaba, anonimul sa ramana in anonimat, iar eu sa ma intersectez (sa intru in coliziune, in limbajul de lemn salciu!) chiar cu eminentul prunc ganditor la un club de pierdere.
Ei bine, stimati si respectati cetitori, pot spune cu mare sinceritate ca bietul individ este un imbecil puternic, greu, ca o mancare de vinete la cuptor! Fie vorba intre noi, nici taticul dumisale, pe care l-am cunoscut razant si pe care l-am citit atent, nu era prea departe, dar avea ceva afinitate cu cartea si cu graseiatul, dinamism de bodega si un anumit savoir-vivre cu masline. Profesorul Piru din ciocoi nu-l scotea, spunand ca-i un parazit de fanariot ciripitor, care se lauda cu descendenta inventata.
Aici cred ca s-ar cere un parantes. In desfasurarea de himere prostesti convocate de talanga din dechemvrie 89, pe langa gretoasele soboare nelipsite se remarca si aparitia unei paturi nou euro-fanariote de parveniti. Ei provin indeosebi din profesorasi mohorati ascunsi sub pulpana nimicului sau a serviciilor cat mai discrete. Adica, mai in clar, toate odraslele astea scolite prin tuburi subtiri vin din famelii trimise la studii coclite din anii puterii populare. E bine sa stiti cu totii ca bursele din anii nostri nu erau cate optzeci pe an de studii, ci cate doua pe toata perioada facultatii pentru toti anii si nu se afisau niciunde, doar aflai de cate o figura cu care te intalneai in anul intai si mai aparea la repartitie ca-si curatase mintea prin cele capitale! Asa ca alde Popohagii sau Paposmagii astia sa taca focului din gura, ca tatosul lor, daca nu era fiul cuiva sau inscris undeva nemerea sa efectueze naveta de rigoare. Iar cine sedea doi, trei sau patru ani in orasele prevazute cu trotuare fluorescente, nu sedea doar in biblioteci, ci mai coresponda si cu idealurile lui Dinamo. Toti, fara nicio exceptie! Asa ca ar fi bine sa se astampere copchiii astia de trupa, ca ei au fost acolo doar la un fel de reciclare, nu ca sa se injecteze cu lumina lina si sa intoarca ceasornicele de argint ale vremilor! A mai aparut si zisa aceea, ironica, desigur, cu „brandul”, citit englezeste, brend. A aparut si brandul de tara, brandul de la tara, brandul de bastard, brandul de Juvara (asta fiind un idiot senil oarecare!) etc.
Multumiti de sine, autorlacii de sporovaieli inutile si complet neinteresante, aflati la varsta cand nu traiesti decat prin simturi, neste odrasle fatate la cerere si expediate la scoli fistichii sau pur si simplu iesiti din cavernele strabunice se pironesc in fata noastra si incearca sa ne explice tipatul cocosilor din realitatea insorita. Ajutati de lecturile suplimentare si dichisite in tiparnite cu iz legionaroid (ma laud si ma cant ca nu am aruncat niciodata vreo para pe vreo carte reeditata sau tradusa prost de Editura Humantas, vegheata aprig de un zapciu intensificat la maximum cu lipsa de orice fir de talent sau de idee!) se cred impetuosi si virili. Nu numai ca lui Neamtu ii place Capitanul – asta e logic, daca nu pleonastic! – dar ce sa mai spui ca si vaporeanul ii ridica osanale lui Antonescu, maresalul, bre! Baietii sunt cam pe o mana, de-aia nici nu au vrut sa invete, ca zarghitul ala de Laturoiu sau, pardon de expresie, Labaroiu, din alde Brecht! Parca acolo e vorba despre Arturo Ui si despre ascesiunea lui in arterele vazduhului?
Ca toate cartile lor sunt insiruiri de platitudini nu ar fi nicio nenorocire, ci doar o elementara paguba de timp. Dar mai vor sa prosteasca, prin sunete scoase strident din beregata lor unsa cu terebentina, lumea normala. Nu zic ca din cealalta parte ar fi altfel, nimeni, niciun sef de vreo formatiune sau de colectiv nu s-a gandit de mai bine de douazeci si doi de ani, sa creasca boboci de rata. In tara unei dusmanii inexplicabile si zdrentuite – pornite, ce-i drept, de la vladica! – nimeni nu se gandeste la ziua de poimaine! Cand, pe cai naturale si de uz intern, poate sa iasa din pluton singurul care si-a traforat o televizie-partid: Dan Diaconescu-Direct! Chiar seamana cu transmisiunile in direct ale bietului Mircea Nedelciu, parca sunt coborate din proza lui!
