Totul se aduna si se amesteca la noi, excesul, derizoriul, imbecilitatea, mai ales cea din urma. Lumea da in clocot, se misca, iese in strada, consuma prosteste, sare si da din cap ! Artificii, aschii sticloase umplu gaurile din plasma cerului si planeaza ca un tangou ratacit peste fruntile nemototolite de vreun gand serios ale oamenilor zilei de azi. Artificiile sunt, ma rog, au devenit, un fel de mazga de stele acoperind traseele si tresaririle noastre haotice prin mlastina vietii. Tot ele, ca sa nu repet, sunt semnul suprem al amplitudinii bucuriei disperate si ranjite, dintii stricati ai exuberantei hamaite si afisate.
Un eveniment deosebit de tragic ne-a deslusit dimineata. Suntem si reactionam cum ne stiam, cum putem, cum ne oranduim de un patrat de veac si mai bine. In vartej. Atarnandu-ne de cuvant dar netinandu-ne de el. De acum pe poimaine. Delasatori. Tafalogi. Naluci miscatoare. Mosmondind Timpul, trecand pe sub el ca pe sub o prelata intinsa in rana unei cladiri in constructie, fiind mereu gata de plecare, dar nu si de sosire, grijulii cu noi insine, atenti sa fim auziti, napaditi de ganduri dar netinand minte nimic, sorbind picatura cu picatura din consistenta aerului.
Din scrumul intamplarii asteia nefericite apar la vedere, raschirate pe ecran, multa neadecvare, sa-i spunem chiar direct tampenie posaca, peisaje, filme, muzici, documentare din anii trecuti si stransi sarac la piept, imbracaminte neatenta, scotocita prin gura podului ca la Berecleanca, sunete si lacrimi tuguiate si false, imagini puse cu furca, vorbe inmuiate mieros si artificial. Apoi tafna, agresivitate, intrebari haotice, derapaje ale limbii romane si ale bunului simt. Cele mai proaste canale, Realitatea tv si Pro tv, amanate de la faliment mereu din mila sau din sila arunca ocheade si desfac porumbei de carton preset. Strada, dar nu de Fellini, geme, mormaie, forfoteste, neizbaveste. Evenimentele o iau razna peste miriste si peste Timp, muncesc o luna si se pierd intr-o clipa. Nu se savarseste si nu se desavarseste mai nimic.
Presa, vorbita sau auzita sau vazuta, este avida cum ziceam de evenimente intentionate si inutile, cat mai dezgolite si aberante, este o cumplita risipa de imagine si de Timp, in sensul lui batranesc, de la mos Aristotel ! Si mai este ceva, un fel de legitimare a existentei multora, impinsi sa talmaceasca aerul inconjurator. Si mai ales sa ghiceasca in trecut si in ceea ce s-a fost petrecut, fiindca dansii rumega si incearca sa lamureasca, dupa posibilitati, zvacnirile orei apuse. Ba unde mai pui ca teleptuali de-astia, de triaj, popositi din haltele niciunei meserii sau ale vreunui hobby de tabara se dau umpluti cu naduf si cu pareri cat mai preconcepute. Tatoi, Chiriaci, Sandri, Turcesti, Mandrute, obezi psihologi, psihiatri care repeta prima lor lectie de curs, spicherite care toarna fraze imbecile, multa lacomie de senzational.
Ce s-a petrecut in acea vinere neagra de acum o saptamana arata perfect imaginea tarisoarei asteia, neprimenite, inghesuite in subsolul unei fabrici dezafectate, intr-o sala spoita cu niste solzi de canepa, ascultand muzica tare tasnind in lumina galbena. In astfel de cluburi se ruleaza multe vicii si profitul este d’jde mii de euro pe seara. Dar unde aluneca oare profitul ? Apoi interventia greoaie, scancita, bajbaita a autoritatilor, lipsa lor de experienta, instabilitatea ordinelor, a hartiilor, imensitatea tacerii. Din pacate, noi nu stim a gestiona nici bucuria, nici intristarea. Ne spalam pe maini repede si aratam ca n-am fost acolo sau nu depinde de noi. Niciodata nu am vazut o autoritate, un individ din administratie, un prestator de servicii, niciun politician care sa-si ceara scuze ca a gresit, intotdeauna este de vina consumatorul, locatarul, victima, omul simplu.
Nici rezolvarea asteptata nu pare rationala, este dictata sub gafaitul emotiei. Ea ar fi putut faptuita cu calm, cu demisii, cu demiteri, cu intelepciune. Apoi, la nervi si dupa eveniment se atasaza atarnatorii sau se atarna atasele, ca la motocicletele alea vechi, Ij sau Java sau Mz, pe care le conduceai cu mantaua de ploaie si cu ochelari de cauciuc. Toate plosnitele decorative, toti “ziaricii” acoperiti si decopertati, toate scursurile politicii, toate otravurile delapidatoare, adica Visan, oligoelementul ala craiovean, Basinescu si toapa permaneta Udrea, care-si permite sa se-astearna cu vorba si cu fapta peste noi, sa dea indicatii, sa voteze legi, legile astea bune pentru scofalcitii mentali si pentru profitorii ordinari ai acestui Timp. Toti e bine sa ne lase in pace, sa lase locul curat, strecurat si dezinfectat, nu cum crede odioasa aia de Sulfamida Barbu, aceiasi oameni intr-o noua prezentare si cu o noua oferta ! Dumnezeu sa-i ierte pe cei dusi si sa ne scape de cei suprapusi !
