AcasăEditorialStop cadru„COZONAC CU INCANTARE”

„COZONAC CU INCANTARE”

Fratilor, acusica noua ni se arata ca ne-am afla chiar in stadiul ruginei fatidice, al timpului macerat aflat inaintea descompunerii, aidoma epavei Titanicului! Stiati ca si dansa, epava cu pricina, peste vreo zece ani se transforma in particule de culori noptatice, acolo, in adancuri? Fireste, nu trebuie sa ne lamentam caci viata a aparut acum mai bine de trei miliarde si jumatate de ani iar Soarele mai are combustibil pentru inca vreun miliard si ceva!

Sa ne intelegem: viata la nivel de protozoare, de amoebe, talpa lata, Talpalaba, fata lata, neam prost, Vass qui rit, apa-n cap! Ca toate vietuitoarele alea de la Irealitatea TeVe, o canalizare de televizie mult mai proasta decat Nasul sau canalul ala turcesc, „Cozonac cu incantare”, cum a tradus o idioata „Turkish delight”! Mi-a atras atentia o buna prietena ca asa n-a inteles ea o carte luata de pe noptiera unei proaste! Si miliardele astea de ani nu sunt miliardele furate de leprele ridicate zilnic de DNA, toapa Urdea, fata de femeie de serviciu, Dragnea, Magnea, Cositoare si alte vestminte de Plumb. Ca istoria aia care se pune la socoteala si se asaza in toate manualele lumii e doar de niscai zece mii de anisori. La noi tare mi-e teama ca se termina inainte de a incepe! La noi nu exista decat „expertiza” si prezumtie de nevinovatie. La noi, cu cat esti mai puscariabil, cu atat esti mai de cinste. Aproape de geniu!

De altminteri, facuse cineva calculul binefacator potrivit caruia daca viata globului nostru ar fi intinsa pe 24 de ore, perioada de cand mazgalim lutul si folosim limba ar fi echivalentul a doua secunde! Doua secunde unde trebuie sa incapa Ghilgames, grecii, Biblia, Hristos, Cezar, Dante, Shakespeare si motorul cu ardere interna. Chiar si bietul Beethoven, nu cainele ala sarmos dintr-o imbecilitate de film americanesc, ci chiar compozitorul cu acelasi renume. Doua secunde! Ca sa nu zic de Brancusi! Etete aici am vrut sa ajung. Toata lumea ii bate obrazul actualului ministru al culturii, care e posibil sa aiba si el vreo vina, dar pana acusica ce facurati, bre? Toti, si de la inceput. Parlamanetari si diplomati si oameni de cultura si odihna. Prostul de Partachinevici se lauda in fata unui alt guguman poposit in sandale de praf in Bucale ca a reusit. Ce a reusit? A reusit fara loc? O palma ca asta nu a luat Romania din anii cincizeci! Si tot cu Brancusi. Ca nu stie nimeni de locul numit Targu Jiu. Dar s-a ocupat cineva, imbecila aia care a fost si ministru? Stie cineva despre el si altceva decat ce-i strecurat in reclame de doua parale? Bine ca baremi le-au marit lefurile diplomatilor… Astia, oriunde pe planeta, sunt in proportie variabila de la 30 pana la 130% securachi, binganitori ! Ce au realizat astia de la capuchehaia lui Brancoveanu si pana azi ? Mi-a spus un bun prieten – diplomat, deh! – ca atunci cand electricianul Walesa a trimis ambasador in Svetia i-a dat sarcina sa nu cumva sa nu se intoarca de-acolo cu mana goala; sa vina cu un Nobel de gat! Si ala (aia) a venit intocmai. Ai nostri ce fac? Ard gazul patru ani, mai cer inca patru, bifeaza actiuni la care nu se duce nimeni si se supara cand ii cheama in centrala sau ii schimba, ca nu si-au realizat proiectele marete!

Pai, atunci cand ai stire de toate astea, ce sa te mai ambalezi, sa-ti incurci memoria, sa te doara mintea!? De ce sa te mai enervezi pe televiziunea care emite vedete de cateva minute, de cultura care se vinde ca hamburgherii, cu sos de rosii sau fara, de proliferarea nestavilita a discursului publicitar, de gloria care clampane in gol si se confectioneaza dintr-un material transparent, de caderea in dizgratie a adevarului si de triumful copiei in dauna originalului?

Asta-i lumea si ca dansa suntem noi, iti vine a zice.

Chiar asa, in „Tropice triste” (carte aparuta in 1956, cand ne nasteam noi si tradusa in romaneste in 1965, cam pe cand incepeam scoala) Levy-Strauss observa ca „omenirea se instaleaza in monocultura, se pregateste sa produca civilizatie in masa, precum sfecla. Hrana ei nu va mai consta in curand decat din acest fel de mancare unic”. Hamburgheri. De n-or sta si astia in muzee!

Se epuizeaza modernitatea, se adanceste falia Nord-Sud, se clatina puternic moneda inventata numita euro (am auzit un om destupat la minte care spune ca moneda e Cezar, Cezar e natiunea, Europa nu-i o natiune, e o multime de natiuni), se dau din nou cartile lumii si noi nici macar pe Brancusi nu suntem in stare sa ni-l subliniem!

author avatar
Nicolae Iliescu
373 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger