(citat, neica, deoarece asa a clopotit un distins logofat de camera!) daca asta-i sotronul pe care-l sarim de douazeci si cinci de anisori incoace, trebuie sa recunoastem ca suntem neste nezvantati la minte, nedospiti, cum zice nenea Iancu, usurei la glagorie.
Toate serbarile si vedetele noastre sunt sleite, ca alde Rabduleasca aia, din dactilografa unui activist al strazii, istet de almintrelea, si din vesnica ratata a admiterii la teatru a haulit o sezatoare televizata si televidata dupa care s-a napustit inspre pragul de vedeta autohtona. Toate prezentaretele de meteo sunt vedete, la talieni de-o pilda prezentaretii sunt ofiteri de aviatie, de nu ma-nsel, care dau niscai buletine topometrice si nu “vorbesc” niciodata in dodii. Singurii care faceau spectacol din aceasta meserie erau frantujii, dar aparea acolo un mosulica Rostogan cu musteata de grenadir sau de husar si trantea la final cate un aforism. La noi, sunt niste ghiduse cu nasul carn, imbracate in milanezi si furouri, periculos de nefrumoase, dar cel putin intens fardate.
Ei bine, da, de trei ori da! Aista-i sotronul desemnat pe asfaltul cazut in dizgratia Occidentului, ca oare de ce ne ataca el contondent si ne incendiaza otomobilele? Fiindca ne facem de basm singuri, singurei. O tara gestionata prost, de oameni aflati mult sub linia de plutire a inteligentei medii, care isi dau in petec din cinci in cinci minute, cu tot neamul lor cel oligofrenetic nu poate emite nici un fel de pretentionuri. O tara unde nu functioneaza nimic, nici politica, nici cultura, nici justitia, nici sanatatea, nici invatamantul, nici sportul nu poate fi tratata decat in gluma. Noi, de fapt, nu am trecut peste linia de demarcatie a Evului Mediu, gospodarii nostri pusi in fotoliu cu ajutorul unor pungi de gologani si pentru strangerea unor pungi de gologani se dau in stamba si in Stambul de-a berbeleacul, ca in scenariile lui Bosch. Ieronimul Bosch! Ei nu fac nimic, nimicuta pentru colectivitate, pentru Istorie, pentru Limba Romana, nu! Ei “fac totul” pentru ei insisi si pentru dragomanii sau pentru familia sau acolitii sau camarilla sau gasca lor. Ei nu vor sa lase ceva in urma, vreo carte, vreun nume, vreun chiosc macar, ci vor sa-si capatuiasca odraslele sau nepotii. Asta-i din Zodia Cancerului si pana in vremea cancerului de acum, care vreme nici medicamente compensate si gratuite nu acorda! Mai mult, dupa ce pierd in instanta, bestiile ridicate din Securitatea (ma rog, o parte mercantila!) acoperita sub borcanele farmaciilor se gandesc sa conteste decizia, sa declare recurs. Grija fata de bolnavi? Statul cetateanului demn si egal tratat de institutiile solide ale lui? Aiurea, dreptate pentru catei, tarife preferentiale, legi facute nu pentru oameni, ci pentru om, pentru cate unul care termina masteratul sau doftoratul copiat anul aista, pentru vreuna care arde gazul intr-o bursa cu gaurele si cu vizite de agrement, pentru niscai rumegusuri umane care dau in clocot pe terasele cafenelor de fite!
De la Mondialul unde am strecurat o cireada de comentatori inchegati in imbecilitate dichisita si solemna, care ne instiinteaza fosforescent ca Mexicul ne da noua tequilla si chiwawa si ca un stadion comunal are patruzeci de mii de locuitori (aici ii prenumaram si pe exasperantii din studiou, macar Ioanitifoaia este un prostut decent, se retrage la depou cand se simte cum este, adica ridicol ca Arsinel-Tociu!) si pana la Burtacea Mondialul, cu jiletca lui traforata din cocosei de aur degajam omenetelui avid de initieri in mistere lungi si umede fuleuri, fonfleuri, fuluri, careuri si chinte sparte in noroc! Dom’le, si pe alte paralele inegale si fusuri orare mai vara fratii mana in gestiune, dar fura voturi pentru Senat sau fabrici de apa tare sau grea! La noi, la nivelul nostru, se sparlesc mucuri de tigari, conserve expirate si plase cu bistari sau lovele scrise cu creion chimic! Ba si cate un inel-inel de arama aiurita! Haide, bre!
Ca nu a fostara invitarisit alde Titirca Base la nu’s ce maslu de traditie! Si cu traditia asta avem ceva, dar nu o spunem chiar acum pe de-a-ntregul! Dupa cum imi zicea mie o duduie la telefon de vindea pachete de banga, banga alunecoasa si postmoderna, ca ei “are” tradition de cincizeci de ani! Fetico, ii replicam, mata n-ai jumate din varsta pomenita mai sus si lucrezi la astia de doua luni, ei poposind la noi acu’ cinspe ani! Las-o boalelor de traditie! Normal, cincstit si lautareste nu este normal, sa him corectitudinari! Dar ce mai este normal in tarisoara noastra draga? Normal a devenit hohotul si hahaitul responsabilului de bodega nationala! Sa va spun drept, si Mircica asta pare normal, adica de-acolo, naturel, de la butuc : fata de ospatar de birt sau de militian de cartier! Dar din ce bravuri tocite pe pupitrele scolii si-a agonisit el limuzina si viloiul cu pricina?
