Va zdrobi criza energetică industria europeană?

Reducerea consumului de gaz și a producției nu este o simplă economie de costuri pentru multe dintre companiile industriale europene, care se pregătesc de o iarnă grea. În condițiile în care prețurile la energie au atins cote fără precedent după invazia Rusiei în Ucraina, a devenit o chestiune de supraviețuire.

Baza industrială a Europei angajează 35 de milioane de persoane, adică aproximativ 15% din populația activă. Cei mai importanți industriași ai blocului comunitar au avertizat cu privire la impactul economic potențial devastator al crizei energetice.

La suprafață, companiile industriale europene  vorbesc despre măsurile de economisire a energiei pe care le pun în aplicare și despre alte costuri pe care le găsesc de redus.

În timp ce unii se uită la cărbune și la alți combustibili fosili pentru a trece iarna, alții vorbesc cu optimism despre revoluția verde pe care criza o stimulează.

Dar există deja dovezi că marile companii își reduc producția în unele sectoare din cauza lipsei de energie, chiar înainte de începerea iernii.

Iar directorii de la industria chimică la cea a îngrășămintelor avertizează că riscă să piardă permanent cote de piață și ar putea fi nevoiți să își mute o parte din producție în părți ale lumii care pot oferi energie mai ieftină și mai fiabilă.

Semnalul de alarmă este tras în rândul politicienilor europeni. „Riscăm o dezindustrializare masivă a continentului european”, spune Alexander De Croo, prim-ministrul Belgiei.

Între timp, companii din sectoare de la oțel la produse chimice, de la ceramică la fabricarea hârtiei, de la îngrășăminte la automobile se grăbesc să reducă consumul atât pentru a diminua costurile paralizante ale facturilor de energie, cât și pentru a se pregăti pentru lipsa de gaze în timpul iernii, în cazul în care guvernele vor impune raționalizarea.

Mai întâi, aceste întreprinderi trebuie să treacă prin iarnă – și vor crește prețurile.

Dar nu este atât de ușor să se elimine combustibilul din multe procese industriale, notează Financial Times. Aproximativ 60% din consumul de gaze este utilizat pentru procesele de temperatură ridicată de 500 de grade Celsius și peste, cum ar fi fabricarea sticlei, a cimentului sau a ceramicii.

Chiar și pentru procesele industriale cu temperatură scăzută, alternativele sunt neobișnuit de rare în acest moment. Seceta din vară a epuizat capacitatea hidroenergetică, în timp ce reactoarele nucleare învechite ale Franței nu pot face față cererii din cauza opririlor prelungite și a problemelor de întreținere.

Analiştii de la banca de investiţii Jefferies estimează că aproape 10% din capacitatea de oţel brut a Europei a fost inactivă în ultimele luni.

Organismul de comerț al metalelor Eurometaux spune că toate topitoriile de zinc din UE au fost nevoite să reducă sau chiar să oprească complet funcționarea, în timp ce blocul a pierdut 50% din producția de aluminiu primar.

Sectorul îngrășămintelor, care se bazează pe gaz ca materie primă pentru a crea amoniac, a fost, de asemenea, afectat, cu 70% din capacitate offline, potrivit Fertilizers Europe. Goldman Sachs estimează că 40% din industria chimică europeană „este expusă riscului de raționalizare permanentă”, dacă nu sunt limitate prețurile la energie.

Consultancy Rhodium estimează că doar cinci sectoare reprezintă aproximativ 81% din cererea europeană de gaze industriale: produse chimice, metale de bază precum oțel și fier, produse minerale nemetalice precum ciment și sticlă, rafinare și cocsificare, hârtie și imprimare.

În unele dintre aceste sectoare, opririle temporare nu sunt doar costisitoare; adesea sunt aproape imposibil de implementat fără deteriorarea permanentă a echipamentelor.

Amenințarea este deosebit de acută în Europa Centrală și de Est, unde multe țări au fost puternic dependente de gazul rusesc.