Următoarea misiune NATO: femei lider din Est, plus Iohannis. Va fi un semnal important trimis Moscovei

Aliații se caută de un nou secretar general, care-l va înlocui pe actualul Jens Stoltenberg. Dar sarcina este mai complicată decât pare.

Jens Stoltenberg, fost prim-ministru al Norvegiei, ocupă funcția de secretar general al NATO din octombrie 2014. Aliații i-au prelungit contractul până în septembrie 2022, lăsând mai puțin de un an pentru a-i găsi un înlocuitor.

La sediul central al Alianței, abia au început discuțiile oficiale, iar succesorul lui Stoltenberg este așteptat să fie prezentat la un summit al liderilor NATO de la Madrid, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii anului viitor.

Trei femei din Est

La Bruxelles și din alte capitale aliate, unii oficiali, diplomați și analiști spunând că, după 72 de ani, este timpul ca Alianța să își numească prima femeie la conducere. În plus, spun alții, având în vedere confruntarea continuă cu Rusia, alegerea unei persoane din estul Europei ar trimite un semnal important către Moscova.

Trei nume de femei sunt în topul potențialilor candidați: fosta președintă a Croației, Kolinda Grabar-Kitarović, fosta președintă a Lituaniei, Dalia Grybauskaitė, și actuala președintă estonă, Kersti Kaljulaid.

Grabar-Kitarović, care a fost prima femeie președintă a Croației din 2015 până în 2020, are avantajul că a lucrat deja la sediul NATO, în calitate de secretar general adjunct pentru diplomația publică din 2011 până în 2014. Ea se mândrește cu unul dintre cele mai impresionante CV-uri dintre potențialii viitori șefi ai NATO. A fost ministrul Croației pentru Europa și ministru de Externe. Având un rol puternic în cererile de aderare ale țării la UE și NATO.

De asemenea, a fost ambasador în SUA din 2008 până în 2011, oferindu-i relații puternice la Washington, ceea ce va avea un cuvânt crucial în decizia NATO.

Londra mai vrea și după Brexit

Alte speculații o plasează pe lista potențialilor succesori ai lui Stoltenberg pe fostul premier britanic, Theresa May.

Mark Sedwill, care a fost secretar de cabinet și consilier de securitate națională sub Theresa May și, o scurtă perioadă de timp, sub actualul prim-ministru Boris Johnson, a fost, de asemenea, considerat un potențial candidat britanic la șefia NATO, scrie Politico.

Un influent fost ambasador la NATO a declarat că există o așteptare generală că Marea Britanie să facă presiuni puternice pentru postul de secretar general ca o modalitate de a-și demonstra influența continuă în Europa după Brexit.

Cvartetul cheie

SUA, Germania, Franța și Marea Britanie sunt privite în mod tradițional ca fiind cei mai influenți aliați în procesul de selecție a secretarului general al Alianței Nord Atlantice.

Dar, având în vedere că țările UE formează o majoritate covârșitoare a aliaților NATO – 21 din 30 de membri – și alți câțiva candidați la aderarea la UE, Marea Britanie, după Brexit, ar putea avea dificultăți în a obține sprijinul pentru un rol atât de important.

Italia și Olanda, pe lista pretendenților

Și unele țări din UE, în special Italia, cred că sunt în cărți pentru a prelua șefia NATO. Federica Mogherini, fost ministru italian de Externe și fost șef al politicii externe al UE, își exprimase anterior interesul, dar diplomații au spus că nu va avea sprijinul Washingtonului și că Enrico Letta, care a fost prim-ministru italian din aprilie 2013 până în februarie 2014 , era un candidat italian mai viabil.

Printre alți oficiali din Europa de Vest care ar putea fi incluși în acest mix se numără și premierul olandez Mark Rutte, care lucrează acum la formarea unei noi coaliții guvernamentale, și ministrul belgian de Externe Sophie Wilmès, care anterior a fost prim-ministru interimar.

România și Lituania ar supăra Rusia

Unii observatori ai NATO au spus că alegerea unui secretar general din țările baltice, în special pe Dalia Grybauskaite din Lituania, ar putea fi văzută ca fiind prea ostilă față de Moscova, într-un moment în care președintele SUA, Joe Biden, încearcă să stabilizeze relațiile dintre Rusia și Occident.

Alți factori ai deciziei sunt dacă țara de origine a unui anumit secretar general îndeplinește obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare – un marker simbolic, dar important, care ar putea spori șansele lui Kersti Kaljulaid, actuala președintă al Estoniei.

România este și ea un alt aliat al NATO care îndeplinește pragul de 2 % din PIB pentru apărare, oferindu-i potențial președintelui Klaus Iohannis o poziție de secretar general, deși România ar putea fi privită ca un pic prea belicoasă față de Rusia.

Articolul integral în Politico.