Uriașa povară a Europei: sprijinul energetic costisitor!

Mai mult de jumătate de trilion de euro au fost promiși din septembrie 2021 de către țările din Europa pentru a proteja gospodăriile și întreprinderile de costurile exorbitante ale energiei.

Pe măsură ce pandemia și apoi invazia Ucrainei de către Rusia au dus la o creștere a prețurilor la gaze naturale, guvernele au implementat cu viteză măsuri, inclusiv subvenții, plafoane de preț și alocații.

Cu cât criza durează mai mult, cu atât aceste intervenții vor trebui ajustate mai mult pentru a limita cheltuielile și a reduce cererea de energie.

Însă prețurile la energie vor rămâne ridicate și după această iarnă. Depozitele de gaze vor fi mai greu de umplut anul viitor, având în vedere că aprovizionarea din Rusia va fi redusă, iar concurența globală pentru gazele naturale lichefiate va fi acerbă.

Politicile naționale vor trebui să evolueze și să găsească un echilibru dificil. Acesta include direcționarea către cei care au cea mai mare nevoie de sprijin, menținând în același timp cheltuielile la un nivel scăzut; într-o perioadă în care povara datoriei publice este în creștere, iar inflația se apropie de maximele ultimilor 40 de ani.

Mai presus de toate, în timp ce politicile trebuie să protejeze gospodăriile și întreprinderile, acestea vor trebui să se asigure că stimulentele de preț pentru reducerea consumului de energie sunt, de asemenea, menținute în mod adecvat, în caz contrar cererea va continua să exercite presiune asupra ofertelor limitate.

Până în prezent, țările au adoptat o serie de abordări. În iunie, Spania și Portugalia au aplicat un plafon la prețul cu ridicata al gazului, oferind în esență o plată producătorilor de energie electrică pentru a finanța o parte din costul combustibilului (vineri, liderii UE au aprobat planurile de plafonare la nivelul întregului bloc). Franța a limitat creșterile prețului cu amănuntul al gazelor și al energiei electrice.

Între timp, Germania a prezentat recent un plan de a oferi plăți forfetare consumatorilor de gaze pe baza unei proporții din consumul lor istoric.

Fiecare are avantajele și dezavantajele sale. Plafoanele de preț sunt ușor de înțeles, dar reduc stimulentele pentru conservarea energiei. Un studiu recent privind plafonările din Spania a arătat că acesta a dus inițial la o creștere cu peste 40% a producției de energie pe bază de gaz. De asemenea, sunt costisitoare și nu sunt bine direcționate, ajutându-i pe cei care nu au nevoie atât de mult de energie.

Nu există întotdeauna mecanisme de calibrare și distribuire a plăților în numerar proporțional cu nevoile.Acordarea de plăți în funcție de nevoi pe întreaga scară a veniturilor ar putea fi dificilă și scumpă, în special dacă prețurile energiei rămân ridicate.

Deoarece consumul de energie tinde să crească odată cu venitul, o abordare ar putea fi stabilirea unor tarife diferențiate pe facturi, în care prețul pe unitatea de energie utilizată să crească odată cu consumul.

Peste o anumită cantitate, utilizatorii ar trebui să plătească prețul pieței. Ar putea fi acordate subvenții gospodăriilor cele mai vulnerabile care au o cerere de energie peste medie, care pot fi identificate prin intermediul sistemelor de beneficii. Acest lucru ar fi mai ieftin decât un plafon universal al prețurilor și ar păstra stimulentele pentru conservarea energiei.

În timp ce aprovizionarea cu energie în această iarnă poate părea acum mai puțin precară, iarna viitoare este îngrijorătoare. Asigurarea unor noi surse de aprovizionare și creșterea eficienței vor rămâne cruciale. În ceea ce privește amortizarea loviturii asupra costului vieții, există compromisuri dificile pentru factorii de decizie politică. Dar ceea ce a început ca măsuri de urgență pentru a atenua durerea va trebui să se adapteze dacă țările vor să facă față cerințelor mai largi de raționalizare financiară și energetică ale crizei.