Un spectru bântuie lumea: ideologia ecologică

Propaganda “verde”, nerealistele Green Deal-uri și apocalipsele Gretei Thunberg sunt capitole obligatorii ale „salvării planetei” și le vom auzi cu siguranță la cea de-a 26-a Conferință a Națiunilor Unite privind schimbările climatice, COP26, găzduită de Glasgow, în Scoția, între 31 octombrie și 12 noiembrie.

Promisiunile climatice nu costă nimic, dar schimbarea va costa  o avere. Este mult mai ușor să ții un discurs prin care să promiți „a ajunge la zero net” în emisiile de gaze cu efect de seră decât să explici exact cum vei face acest lucru, comentează Bloomberg.

Eco-terorism

Țările europene sunt sub uriașa presiune a ideologiei „eco”. Activiștii-politicieni, susținuți cu nerușinare de Bruxelles, surpă tot ce le stă în cale: centrale pe cărbune, nucleare, minerit, petrol și ferme de animale. Un eco-terorism care nu are cum să se termine bine.

Bântuit de „reglementări verzi”, Frans Timmermans, coordonatorul programului Green Deal, țipă ca din gură de șarpe că actuala criză energetică „pune în pericol obiectivul de eliminare a combustibililor fosili”. Greșit: “tranziția verde” pune în pericol siguranța energetică a UE, scumpește gazul și electricitatea și va distruge acum și agricultura.

Blocajele din timpul pandemiei au avut ca efect secundar reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, fără meritul ecologiștilor.  Dar au provocat o prăbușire a producției și a ocupării forței de muncă. Așadar, guvernele au învățat o lecție importantă anul trecut: cererile de acțiune instantanee  și nesăbuite sunt nerealiste din punct de vedere economic.

În lunile imediat anterioare COP26, lumea a cunoscut o creștere a prețului tuturor combustibililor fosili. În SUA, gazele naturale Henry Hub au crescut cu 103% de la 1 ianuarie. Petrolul West Texas Intermediate a crescut cu 69%.

Situația este și mai rea de cealaltă parte a Atlanticului. Prețul cărbunelui a crescut cu 231%. Gazul european, mai scump   cu 339%. Europa și China reduc rafinarea metalelor, scăzând oferta de cupru și aluminiu.

Ca un făcut, ideologia ecologică vine în momentul redresării eonomice globale – FMI estimează o creștere reală de 5,9% în acest an, de peste două ori față de rata din 2019. Singurul obiectiv atins de ecologiști este creșterea permiselor de carbon, 60 de euro pe tonă, unul dintre factorii care au dus la explozia prețurilor la energie.

Populismul verde

Populismul verde seamănă cu un plan cincinal sovietic, adică nerealist și irealizabil. În decembrie 2018, Comisia Europeană, a propus reducerea  emisiilor pentru 2050 la zero net. În septembrie 2020, a vizat o reducere pentru 2030 cu 55% față de nivelurile din 1990. Iar pe 14 iulie, a prezentat un nou pachet, intitulat „Fit for 55”, care înăsprește majoritatea politicilor climatice existente ale UE și adaugă unele nou-nouțe.

De exemplu, UE va reduce oferta de autorizații în cadrul Sistemului său de comercializare a certificatelor de emisii. Acesta va crea un nou mecanism de comercializare a emisiilor din transportul rutier și clădiri.

Va exista un mecanism de ajustare a frontierelor cu carbon – de fapt, un tarif la importurile de mărfuri cu consum intensiv de carbon din țări care nu îndeplinesc “standardele ecologice” ale UE.

Directiva privind impozitarea energiei va crește ratele minime de impozitare pentru toți combustibilii fosili. Vehiculele noi cu motoare cu ardere internă vor fi interzise, ​​începând cu 2035.

Alde Thunberg, cum rămâne cu China?

Adevărata problemă a schimbărilor climatice nu este nici americană, nici europeană. Este asiatică, mai precis China. În 2003, anul nașterii Gretei Thunberg, China a reprezentat 22% din emisiile globale de dioxid de carbon. Până anul trecut, era de 31%. Ponderea sa din consumul global de cărbune a crescut de la 36% la 54%. Cu alte cuvinte, China este responsabilă pentru 64% din creșterea de 32% a emisiilor din 2003 și 93% din creșterea cu 39% a consumului de cărbune.

Agenția Internațională pentru Energie afirmă că investiția în energie regenerabilă necesară pentru a atinge emisiile zero până în 2050 este de 4 trilioane de dolari pe an pentru următorul deceniu. Este de patru ori mai mare decât media cheltuită în ultimii cinci ani. Acesta este costul ideologiei verzi.