AcasăȘTIRI EXTERNEUn preț plafon pentru petrolul rusesc: o ecuație imposibilă pentru Europa? Cei...

Un preț plafon pentru petrolul rusesc: o ecuație imposibilă pentru Europa? Cei 27 nu știu să joace șah cu Putin

Un preț plafon pentru petrolul rusesc: o ecuație imposibilă pentru Europa? Cei 27 nu știu să joace șah cu Putin / Foto: printscreen

Cele 27 de țări UE nu a reușit să ajungă luni la un acord asupra contururilor embargoului petrolier impus Rusiei, care urmează să intre în vigoare la 5 decembrie. Scopul era de a stabili un preț plafon pentru țițeiul rusesc exportat pe mare. Dar nimeni nu știe unde să plaseze acest preț pentru a stopa veniturile petroliere rusești fără a crește prețurile energiei pe piața mondială.

Petrolul rusesc continuă să fie un ghimpe în coasta comunității internaționale și, în special, a Uniunii Europene. Țările blocului comunitar nu au reușit să cadă de acord asupra unui plafon de preț pentru țițeiul rusesc transportat cu petrolierele. Majoritatea doreau un plafon destul de ridicat – în jur de 65-70 de dolari pe barilul Brent – în timp ce Polonia și statele baltice s-au luptat pentru un preț mai apropiat de 30 de dolari.

Teama de creșterea prețurilor la petrol

Cei 27 încercau o echilibristică dificilă: să ajungă la un preț suficient de scăzut pentru a afecta veniturile rusești, care îi permit lui Vladimir Putin să își finanțeze războiul din Ucraina, fără a priva piața mondială de țițeiul rusesc, ceea ce ar duce la creșterea prețurilor la energie. Această bătălie pentru un plafon tarifar pentru exporturile de petroliere rusești se desfășoară de câteva luni la nivel mondial. Înainte de vară, „Europa adoptase un set de sancțiuni care prevedea un embargou asupra exporturilor de petrol rusesc”, amintește Simone Tagliapietra, specialist în probleme de politică energetică europeană la Institutul Bruegel.

Sistemul conceput atunci, care urmează să intre în vigoare la 5 decembrie, prevedea două părți: oprirea importurilor de petrol rusesc în Europa și măsuri care să îngreuneze redirecționarea exporturilor sale către țări terțe, precum China sau India.

Această a doua parte a sancțiunilor se află în centrul actualei bătălii pentru plafonarea prețurilor. Inițial, europenii plănuiseră să interzică asigurătorilor europeni (printre cei mai mari din lume) să asigure petrolierele rusești. Fără aceasta, navele nu ar putea să plece pe mare. Ca urmare, petrolul rusesc prețios ar fi devenit mult mai rar pe piața mondială.

O perspectivă care a început să panicheze unele țări atunci când prețul petrolului a început să crească din cauza deciziei OPEC de a reduce producția. „Țările G7, în frunte cu Statele Unite, au propus în schimb să introducă un plafon de preț peste care asigurătorii nu ar putea asigura nava care transportă petrol rusesc”, explică Simone Tagliapietra.

Washingtonul a vrut să evite cel mai rău scenariu: o penurie tot mai mare de hidrocarburi din cauza dispariției petrolului rusesc (Rusia este al doilea exportator mondial) și o creștere a prețurilor la energie atât de mare încât lumea s-ar vedea aproape la fel de penalizată de aceste sancțiuni ca și Moscova.

S-a propus, prin urmare, un preț plafon între 65 și 70 de dolari pe baril, care a fost apoi preluat de membrii europeni ai G7 la începutul lunii septembrie. La momentul respectiv, țițeiul Brent se vindea cu peste 80 de dolari pe piața mondială, iar propunerea americană putea fi considerată o adevărată lovitură pentru finanțele rusești. Ideea era ca asigurătorii să nu aibă voie să acopere petrolierele care transportă țiței rusesc vândut la un preț mai mare decât prețul plafon.

Plafonarea în cadrul G7, praf în ochi?

Numai că Polonia a respins rapid propunerea. Sprijinită de țările baltice, Varșovia a subliniat că Rusia era deja obligată să-și vândă petrolul la un preț redus, la aproximativ 65 de dolari pe baril. Propunerea G7 „este probabil să nu aibă niciun efect asupra veniturilor Moscovei din exporturile de petrol”, spune Lawrence Haar, economist în domeniul energiei la Universitatea din Brighton. Polonia, una dintre țările care pledează pentru cele mai dure sancțiuni posibile împotriva Moscovei, pledează pentru un preț maxim mai apropiat de 30 de dolari pe baril. Varșovia subliniază că costul de producție a țițeiului în Urali este puțin peste 10 dolari pe baril.

Această propunere poate părea mai mult în conformitate cu obiectivul declarat de a stopa câștigurile Rusiei dar „riscă să fie inacceptabil din punct de vedere politic pentru anumite țări europene”, subliniază Simone Tagliapietra.

State precum „Cipru sau Grecia trebuie să aibă grijă de interesele sectorului lor maritim”, notează Harald Oberhofer, economist la Institutul austriac pentru cercetare economică (Wifo). „Ei se tem că armatorii lor vor pierde nave care vor prefera să se înregistreze în țări din afara Uniunii Europene pentru a scăpa de efectele embargoului european”.

Fără a mai vorbi de faptul că „95% din subscrierea asigurărilor pentru petroliere este asigurată în prezent de consorțiile G7. Dar cât timp va trece până când chinezii vor începe să preia controlul?”, a întrebat Barry Eichengreen, un economist american, în cadrul unei dezbateri organizate în septembrie de Center for Economic and Policy Research (CEPR),

Astfel, situația pare a fi o fundătură. Dacă prețul plafon este prea mare, acesta nu va avea niciun efect asupra veniturilor Rusiei, în timp ce dacă este prea mic, „Moscova va găsi modalități de a ocoli sancțiunea”, spune Lawrence Haar.

Nici o soluție bună

Susținătorii „prețului G7” susțin că acesta este un prim pas. Aceștia explică faptul că cel mai important lucru „este să introducem mecanismul de penalizare, chiar dacă acest lucru înseamnă reducerea ulterioară a prețului plafon, dacă este necesar”, explică Simone Tagliapietra.

Aceasta ar fi, de fapt, un fel de sabie a lui Damocles pe care comunitatea ar putea să o agite permanent deasupra capului rușilor. „Amenințarea este întotdeauna mai puternică decât execuția”, pentru a-l cita pe Aaron Nimzowitsch, un celebru teoretician de șah care a explicat că este adesea mai bine să faci să planeze pericolul pe tabla de șah pentru a-l împinge pe adversar la greșeală și a câștiga o partidă.

O altă opțiune ar fi plasarea plafonului de preț între propunerea G7 și cea a Poloniei. „Ne-am putea imagina un preț de aproximativ 50 de dolari”, subliniază Simone Tagliapietra. Dar acest lucru nu rezolvă problema inerentă acestui mecanism. „Prețul plafon funcționează doar dacă este sub prețul pieței, iar noi nu putem ști ce se va întâmpla cu prețul petrolului peste trei luni sau mai mult”, rezumă Harald Oberhofer.

În cazul în care cursorul trebuie să fie ajustat în mod constant în funcție de prețul țițeiului, întreaga structură ar putea deveni rapid o încurcătură dificil de înțeles.

„Singura modalitate eficientă de a reduce veniturile din petrol ale Rusiei ar fi pur și simplu să împiedicăm navele rusești să părăsească porturile cu prețioasa lor încărcătură”, notează Lawrence Haar. Dar, pentru a face acest lucru, un astfel de embargou ar trebui impus prin forță, dacă este necesar, ceea ce ar fi probabil considerat un act de război de către Moscova.

author avatar
Tudor Borcea
212 afisari

3 COMENTARII

  1. Cât de idioți pot fi conducătorii nealeși de la bruseală? Cât ați putut citi, atât de idioți.
    Cum vrei tu să stabilești prețul mărfii altuia? Culmea, de care tu ai disperată nevoie.

  2. E foarte bună și deșteaptă plafonarea hotărâtă de homalăii ieoropeni la petrolul rusesc. Numai niște minți bolnave puteau gândi așa. Mai mult ca sigur că aceleași minți bolnave și kururi roșii și înfierbântate se așteaptă ca rușii să la ofere petrol la jumatea prețului plafonat pentru ca Ieropa bolnavă la cap să accepte cumpărarea acestuia. Mai bine ne lipsim de petrolul rusesc pentru că e prea bun și prea ieftin.

  3. UE bate câmpii. Să ridice sancțiunile., să ceară scuze la Moscova și așteaptă dacă primește Putin scuze. Sau băgat în răzbeliune care nu era treaba lor împinși de SUA.

Comments are closed.

Zenville

Ultimele știri

proger