Un muzeu din Viena expune bucăți de trupuri și organe umane

Prestigiosul Muzeu de Istorie Naturală din Viena, Austria, și-a regândit complet expoziția de anatomie patologică formată din cranii și organe conservate în borcane, reflectând evoluția întrebărilor etice puse de colecțiile de rămășițe umane.

Colecția sa, cea mai mare deschisă publicului din lume cu 50.000 de piese în rezervă, este prezentată în „Turnul Nebunului” (Narrenturm), o clădire rotundă construită inițial în secolul al XVIII-lea pentru a găzdui un spital de psihiatrie.

Expoziție sau exhibiție?

Inaugurată la începutul lunii septembrie, noua prezentare pune accent pe sobrietate, după o muncă amplă. Și sunt mii de vizitatori care vin în fiecare săptămână pentru a descoperi oase și viscere.

Directoarea muzeului apără acest acces oferit tuturor, când în alte țări el este limitat doar pentru cercetători.

„Toată lumea se confruntă într-o zi cu boli”, explică Katrin Vohland, subliniind virtutea pedagogică și educativă a acestei colecții unice, concepută în 1796 pentru a pregăti studenții la medicină.

„Unii vin să obțină informații pentru că ei înșiși sunt afectați de o maladie, alții doresc să afle mai multe despre progresul științei”, spune ea, scrie AFP.

Vizitatorii învață cum se manifestă o leziune orbitală, efectele unui virus asupra organismului sau a unei arsuri asupra vaselor de sânge.

Pentru comisarul Eduard Winter, când vizitatorii văd „un ficat care cântărește treizeci de kilograme”, „își dau seama ce poate face alcoolul corpului uman”.

„Încercăm să evităm voyeurismul dând cât mai multe explicații didactice”, subliniază Eduard Winter. Fotografiile sunt interzise.

Deontologia revine în discuții

De fapt, cadavrele au fost arătate în vitrine în Europa începând cu sfârșitul secolului al XVI-lea, cu mumii aduse din Egipt.

Însă în 2002 a început să apară o „conștientizare”, crede Marie Cornu, director de cercetare la Centrul Național Francez de Cercetări Științifice, specialist în drept patrimonial.

Dezbaterea a apărut atunci când Africa de Sud a cerut pentru reînmormântare rămășițele lui Saartjie Baartman, o femeie din poporul Khoisan, expuse în Anglia și Franța după moartea ei, în secolul al XIX-lea.

Există un cod de etică, întocmit de Consiliul Internațional al Muzeelor, care prevede că rămășițele umane trebuie „tratate cu respect” și cu „cel mai mare tact”, „în conformitate cu comunitatea de origine”.

Confruntată și cu această problemă, Eloïse Quétel, șefa colecțiilor medicale la Sorbona din Paris, apreciază că pur și simplu nu pot fi „prezentate ca înainte”. Este necesar „să fie însoțit vizitatorul și să i se explice motivele pentru care astfel de colecții au fost constituite și păstrate”, crede aceasta.

La Narrenturm, Katrin Vohland asigură că „cunoaște contextul intrării exemplarelor”, ajunse aici în urma autopsiilor și dintre care cel mai recent datează de la începutul secolului XX.

„Este foarte important să știm ce poate fi arătat publicului”, „nimic dobândit ilegal” nu poate fi expus.

Și astăzi, chiar dacă legea variază în funcție de țară, pare exclus „ca cineva să moară într-un spital și apoi să reapară într-o expoziție”, spune Herwig Czech, profesor de istoria medicinei la Viena.

Acordul cuiva de a-și dona corpul științei și în scop de cercetare „nu înseamnă deloc că apoi este permis să fie expus într-un muzeu”, confirmă Marie Cornu.