Într-un moment în care Europa pierde vremea cu un utopic război ruso-ucrainean, America profită și se dezvoltă pe planuri nebănuite de capetele seci de la Bruxelles. Statele Unite pregătesc noi reguli pentru explorarea spațială, o inițiativă care nu urmărește altceva decât să transforme Washingtonul într-un jandarm al Universului. În acest sens, ultima mutare a Casei Albe este formarea unei coaliții a spațiului cosmic, dar cu elaborarea de reguli precise care reglementează cine și mai ales ce poate face/ mișca pe Lună! Prin asta, la cum se prezintă situația, SUA vor transforma satelitul Terrei în al 51-lea stat federal.
Deocamdată, doar o serie de țări au achiesat la planul american, majoritatea din rândul „sateliților” Casei Albe. Franța și Germania, gurile de tun ale UE, încă nu au urcat la bord.
Acordurile Artemis, reacție la planurile sino-ruse
Denumit Acordurile Artemis, planul american stabilește principiile agreate de Washington pentru o nouă eră a explorării spațiului cosmic. Concret, SUA vor să stabilească standarde acceptate la nivel internațional cu privire la orice, de la exploatarea resurselor naturale descoperite pe Lună până la capacitatea guvernelor de a proteja accesul la viitoarele baze și zone miniere selenare.
Lobby-ul pe care îl fac americanii vine pe fondul unei noi curse spațiale cu China. Beijingul se mișcă extrem de rapid pe propriul program național spațial și, mai mult de atât, deja a prezentat planuri pentru o viitoare bază militară selenară construită în parteneriat cu Rusia! Atât Federația Rusă, cât și China au transmis că nu sunt interesate să se înscrie în Acordurile Artemis, inițiate de Statele Unite ale Americii.
NASA, de la ajutor la șantaj
Cele 18 pagini ale Acordului Artemis nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, dar Washingtonul așteaptă ca „sateliții” săi, printre care și România, să se înscrie numaidecât, mai cu seamă dacă doresc acces la viitoarele programe dezvoltate de NASA; printre acestea, și o nouă aselenizare, în acest deceniu.
Acordurile Artemis au fost elaborate și făcute publice pentru prima dată în octombrie 2020. De atunci, Italia, Marea Britanie, Polonia, Luxemburg, Australia, Brazilia, Canada, Japonia și Coreea de Sud au semnat să respecte regulile impuse de americani.
Parisul și Berlinul, în așteptare
În același timp, chiar dacă mulți dintre aliații SUA s-au grăbit să sară în barcă, Franța și Germania încă se lasă greu convinse. Cu ocazia ultimei sale vizite la Paris, în noiembrie, vicepreședintele american Kamala Harris a declarat că Emmanuel Macron intenționează să semneze Acordurile Artemis cât de curând. Au trecut două luni (și, probabil, vor mai trece încă pe atâtea), iar Palatul Elysee încă nu a făcut acest lucru. „Continuăm discuțiile noastre cu Statele Unite, dar face asta în cooperare constantă cu partenerii noștri europeni”, au reacționat francezii.
În mod tradițional liderul industriei aerospațiale europene, Parisul a avut relații diplomatice tensionate cu Washingtonul de când un nou parteneriat SUA-Australia a anulat acordul de miliarde pe care Franța îl avea cu autoritățile de la Antipozi pentru construirea de submarine nucleare.
Ambițiile spațiale americane, deasupra drepturilor europene?
În momentul de față, mulți se întreabă, și o facă pe bună dreptate, dacă Europa ar trebui să fie de acord cu ambițiile spațiale ale Americii.
Textul conceput de administrația de la Casa Albă completează Tratatul ONU privind Spațiul cosmic, din 1967, și în mod special setul de legi care acoperă Luna și alte obiecte cerești. Însă propunerea Americii, de a desemna așa-numite zone de siguranță pe Lună, este interpretată de unii avocați ca oferind undă verde țărilor semnatare ale acestui acord pentru a solicita acces exclusiv la anumite zone care contravin interpretării generale a tratatului din 1967. Arthur Sauzay, expert în politica spațială la Institutul Montaigne din Paris, a comentat: „Era de așteptat ca Europa să aibe o poziție diferită cu privire la ceea ce este scris în aceste acorduri. E destul de frapant să vedem că unele țări semnează Acordurile Artemis”.
Și poziția Germaniei merge în paralel cu cea a Parisului. Ba, mai mult, Berlinul insistă să sporească rolul Agenției Spațiale Europene, cu sediul în Franța.
Întrebarea care se pune azi este cine va (re)aduce primii astronauți pe Lună. La momentul actual, fiecare țară încearcă să facă asta de la sine, dar Americam urmărește chiar să transforme Luna în al 51-lea stat federal, cred mulți analiști.