Când vine vorba de relațiile cu Europa, Joe Biden nu pare la fel de dur ca Trump. Dar la o privire mai atentă, lucrurile nu stau tocmai așa.
Teoretic, relațiile transatlantice arată mai roz de când Donald Trump a părăsit Casa Albă. În public, nu mai există un președinte american care atacă mașinile germane și o acuză pe Angela Merkel că nu și-a plătit facturile NATO.
“Sleepy Joe”, la fel de dificil ca predecesorul său
Dar așa zisul Joe adormitul atacă UE la fel ca Trump, pe diferite subiecte, de la impozite și comerț până la noua propunere bombă privind suspendarea brevetelor pentru vaccinurile anti-Covid, o mișcare care nu este pe placul UE, văzându-se transformată brusc într-un apărător al drepturilor Big Pharma împotriva națiunilor sărace.
UE este gata să discute despre o suspendare a acestor brevete, dacă vor fi avansate „propuneri concrete”. “În ceea ce priveşte problema proprietăţii intelectuale, nu credem că pe termen scurt aceasta poate fi o soluţie magică”, a declarat preşedintele Consiliului European, Charles Michel.
Liderii europeni se opun propunerii SUA ce vizează să accelereze distribuirea de vaccinuri pe plan global, permiţându-le tuturor ţărilor să acceadă la secrete de producţie.
Presiunea pe Europa
În doar câteva luni de la preluarea funcției, Biden a expus, de asemenea, slăbiciunea comercială a UE față de China în acordul Bruxelles-Beijing, cât și lipsa de ambiție a Europei în planurile de impozitare a multinaționalelor digitale, notează Politico. La fel ca Trump, Biden denunță planurile UE de a cumpăra gaz rusesc prin conducta Nord Stream 2, susține un impozit pe profit la nivel mondial de minimum 21% – mult mai ambițios decât propunerea UE de 12,5%, inclusiv o taxă pentru companiile digitale, dar și pentru gigantul francez de petrol și gaze Total, de exemplu.
Berlinul și Parisul sunt acum sub presiune pentru a explica de ce nu ar sprijini un impozit minim mai mare asupra multinaționalelor, după ce au cerut ani de zile “echitate fiscală”.
Una peste alta, liderii UE au crezut că Biden va încerca să fie mai diplomatic și să facă „echipă cu Europa”, dar liderul de la Casa Albă se dovedește un politician care – surpriză – țese strategii destul de opuse cu interesele economice ale blocului comunitar.
