Politica Uniunii Europene cu privire la criza din Belarus se reduce la puține cuvinte: vorbiți clar, dar pășiți cu atenție. La rândul său, Vladimir Putin are o dilemă: dacă mulțimile l-ar percepe drept un aliat pentru Lukașenko, sloganele antirusești ar ajunge până la Moscova.
Cu ochii pe Moscova stau și liderii europeni – deși au anunțat sancțiuni pentru vinovații fraudei electorale și violențelor din Belarus, camarila lui Alexandr Lukașenko le va primi cu nepăsare. UE, comentează DW, trebuie să vorbească acum nu cu președintele fost kolhoznic, ci cu omul care a sugerat că îl sprijină: Vladimir Putin. Dar atunci planul de sancțiuni europene se va dovedi apă de ploaie, deoarece va da pretextul președintelui rus să intervină militar în Belarus și, în plus, să alimenteze pretențiile lui Lukașenko despre un complot străin împotriva sa.
UE vrea să evite repetarea crizei Ucrainei din 2014 care a dus la o intervenție armată rusă și o deteriorare dramatică a relațiilor cu Moscova. Ce strategie va adopta Putin? Protestele împotriva regimului Lukașenko nu au arătat încă nicio caracteristică anti-rusă a celor care au înlăturat guvernul de la Kiev şi au determinat Rusia să invadeze peninsula Crimeea. Liderul de la Kremlin are popularitatea erodată și se confruntă cu manifestații ostile în regiunea siberiană după arestarea unui guvernator regional luna trecută. ”Nu există sentimente antiruseşti în Belarus şi Rusia doreşte ca acest lucru să rămână aşa”, spune Maria Dyner, cercetătoare la Institutul polonez pentru afaceri internaţionale (PISM).
Însă rușii sunt precauți, pentru că dacă protestatarii din Minsk “încep să-l perceapă pe Putin drept un sprijin pentru Lukaşenko, sloganele antiruseşti ar putea începe să curgă”, este de părere Stephen Sestanovich, de la grupul de reflecţie american Council on Foreign Relations. Opoziția din Belarus nu are un conducător puternic, Svetlana Tihanovskaia s-a refugiat în Lituania și îi va fi dificil ca de acolo să unească societatea belarusă, în vreme ce liderii europeni amestecă condamnarea și prudența asupra lui Lukașenko –o situație încâlcită. Rușii au ajuns la concluzia că Lukașenko a devenit o problemă, ar vrea să dețină controlul, dar o rezolvare a crizei în stradă ar încurca socotelile Moscovei în fața liderilor străini. Nigel Gould-Davies, fost ambasador britanic în Belarus și analist la Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), a declarat că Putin „a reușit să aibă o relație groaznică” cu liderul de la Minsk – prin urmare Rusia “caută o soluție”. Totuși, niciun scenariu nu poate fi exclus, inclusiv recurgerea la forță. ”Sunt sigură că Rusia este pregătită pentru toate opţiunile, inclusiv opţiunea militară, chiar dacă aceasta ar fi extrem de costisitoare pentru ea”, a adăugat Maria Dyner.
