Urmările economice dezastruoase pe care le-a lăsat pandemia coronavirusului obligă liderii europeni să recunoască ceea gândeau de ani de zile: UE nu va ieși la liman fără o conducere germană mai puternică.
Covid-19 este de fapt provocarea finală pentru Angela Merkel, care o percepe drept o amenințare mai urgentă pentru Europa decât alte crize. Focarul de coronavirus a întinerit-o, comentează Politico. Succesul timpuriu al Germaniei în combaterea virusului în special în comparație cu SUA sau Marea Britanie, i-au oferit atât capitalul politic, cât și încrederea să devină mai influentă pe scena europeană.
Chiar înainte de pandemie, cu o UE disfuncțională, o administrație americană beligerantă și protecționistă, o Rusie agresivă și ascensiunea Chinei, Germania s-a străduit să articuleze o nouă doctrină strategică. Este cea mai puternică economie din UE, Merkel este fără îndoială cel mai puternic lider al regiunii, germanii ocupă acum funcții cheie la Bruxelles, în special președinția Comisiei. UE susține că doar „motorul franco-german” poate alimenta blocul înainte, însă leadership-ul german contează mai mult, cel puțin în relația cu Statele Unite. Față de primele zile ale proiectului european, Franța este acum o putere diminuată atât din punct de vedere politic, cât și economic.
Spre deosebire de Germania, în care partidele mainstream pro-UE sunt încă susținute de marea majoritate a populației. „Germania tratează Franța în modul în care SUA au tratat Uniunea Sovietică după căderea Zidului”, a spus un consilier al guvernului german. Când Germania a luat inițiativa în trecut, a făcut-o din interesul propriu – exemplu este extinderea estică a UE, o prioritate germană care a pus țara în centrul geografic al blocului și a oferit industriei sale acces nelimitat la producție și forță de muncă ieftine.
Acum, Merkel înglobează măsuri mult mai agresive pentru combaterea crizei actuale la nivelul UE – o recunoaștere tacită a faptului că politicile altor lideri europeni au eșuat. Luna trecută, cancelarul a avizat un fond finanțat din datorii de 500 de miliarde de euro pentru țările care se luptă pentru a face față pandemiei, marcând momentul de transformare în abordarea Germaniei. Înainte de pandemie, un astfel de pas ar fi fost de neconceput. Întrebarea este în ce măsură restul Europei este gata să contracareze stăpânirea germană pe care UE a fost concepută să o tempereze. Europa este pregătită pentru Berlin să preia și mai mult controlul? Răspunsul scurt este că nu are de ales.