Ucraina, Nagorno-Karabah, Cecenia, Georgia: războaiele lui Vladimir Putin

De la începutul anilor 1990 și de la căderea Uniunii Sovietice, Vladimir Putin a fost implicat într-o serie de  intervenții militare pentru a restabili influența Rusiei la nivel internațional.

1994-2009: războaiele din Cecenia

În 1994, Vladimir Putin  fost unul dintre oamenii cheie din Sankt Petersburg când Moscova a decis să intervină în Cecenia, care și-a declarat independența. Acest prim război a fost un fiasco pentru Rusia – trupele au fost retrase în 1996.

În octombrie 1999, sub imboldul lui  Putin – devenise prim-ministru sub Boris Elțin și pe cale de a deveni președinte al Rusiei două luni mai târziu –  forțele ruse au intrat din nou în Cecenia.De data aceasta, invazia a fost în avantajul Rusiei. În februarie 2000, armata  a recucerit Groznîi, capitala cecenă. Acest lucru nu oprește însă conflictul, notează AFP,  deoarece abia în 2009 Moscova a decretat încetarea operațiunii sale “antiteroriste”.

2008: Blitzkrieg-ul cu Georgia

Rusia era încă implicată în Cecenia când, în august 2008, Rusia și Georgia s-au ciocnit pentru scurt timp. În discuție, controlul Osetiei de Sud și Abhaziei, două mici republici separatiste georgiane pro-ruse care s-au declarat independente de Georgia în urma căderii Uniunii Sovietice la începutul anilor ’90.

Situația se intensifică atunci când Moscova anunță că își întărește legăturile cu separatiștii. Acuzând Rusia că vrea să anexeze aceste două regiuni, în noaptea de 7 spre 8 august, armata georgiană a lansat o ofensivă pentru a recâștiga controlul asupra Osetiei de Sud. Răspunsul rusesc este imediat.

Pe 12 august, președintele francez Nicolas Sarkozy negociază, în numele Uniunii Europene, un acord de încetare a focului între Moscova și Tbilisi. Pe 26 august, Rusia recunoaște independența Osetiei de Sud și a Abhaziei. O decizie denunțată de Occident, care a determinat Georgia să rupă relațiile diplomatice cu Moscova.

Din 2014: confruntarea cu Ucraina

Ucraina 2014: după mișcarea pro-europeană  “Maidan” și fuga către Rusia a președintelui Viktor Ianukovici, Moscova a anexat peninsula Crimeea. O anexare nerecunoscută de comunitatea internațională, pe care Moscova o justifică prin rezultatele unui referendum care afirmă că 96% din populația Crimeei este în favoarea unui atașament față de Rusia.

În consecință, mișcări separatiste pro-ruse au apărut în estul Ucrainei, în Donețk și Lugansk, regiunile Donbass la granița cu Rusia. Apoi începe un lung conflict armat între armata ucraineană și rebelii separatiști.

Conflictul nu s-a încheiat niciodată. Cel mult, a scăzut în intensitate odată cu acordurile de la Minsk(2014-2015) inițiate de Germania și Franța.Acestea urmau să pună capăt războiului, să ducă la retragerea armelor grele și a forțelor străine, păstrând în același timp cele două regiuni deținute de separatiști sub steagul ucrainean. Fără prea mult succes.

Totul s-a schimbat, când Putin a decis să recunoască aceste două republici autoproclamate și joi să-și trimită acolo armata pentru o misiune de “menținere a păcii”.

2020: Nagorno-Karabah

În septembrie 2020, în Nagorno-Karabah au izbucnit conflicte sângeroase și i-au pus pe separatiștii armeni împotriva forțelor azere. În nomiebrie, Moscova a început să desfășoare peste 2.000 de soldați. Oficial, este vorba de menținerea păcii după un acord semnat, sub egida sa, între Azerbaidjan și Armenia. Trupele ruse sunt încă acolo. Și recent, Putin a estimat, la momentul unei întâlniri cu președintele azer, Ilham Aliyev, că  acest conflict nu este în întregime gestionat.

2022: Intervenția Rusiei în Kazahstan

La începutul acestui an au început proteste antiguvernamentale, inițial împotriva prețurilor la energie, care au zguduit timp de mai multe zile această țară din Asia Centrală, bogată în petrol. Amenințat cu răsturnarea  de către demonstranți, regimul de la Nur-Sultan  a fost nevoit să ceară ajutor Moscovei. Și să pună în joc sistemul de asistență militară reciprocă al organizației ODKB (Kazahstan, Rusia, Belarus, Tadjikistan, Kârgâzstan și Armenia). Întrucât tratatul ODKB poate fi activat doar în cazul unei agresiuni externe, oficialii kazahi au  invocat acțiuni desfășurate de teroriști conduși de puteri străine nespecificate. Pe 7 ianuarie, președintele Kassym-Jomart Tokayev a susținut că ordinea a fost în mare parte „restabilită” în țară. Iar din 13, aproximativ 2.000 de oameni, trimiși în principal de Moscova, au părăsit țara.