Turcia joacă viitorul NATO

Când Finlanda și Suedia și-au anunțat interesul de a adera la NATO, se aștepta ca cele două state nordice să fie acceptate rapid ca membre ale alianței de apărare. Dar aderarea la NATO necesită aprobarea consensului din partea tuturor membrilor existenți, iar Turcia nu este mulțumită.

Nealiniate până acum, Finlanda și Suedia au anunțat la sfârșitul săptămânii trecute că intenționează să renunțe la această poziție și să se alăture NATO în urma invaziei Rusiei în Ucraina.

Acum, notează CNBC, președintele turc Recep Tayyip Erdogan are puterea de a determina viitorul alianței NATO – precum  și dimensiunea acesteia în fața războiului Rusiei.

De fapt, Erdogan a blocat deja o încercare timpurie a NATO de a accelera cererile de aderare a Finlandei și Suediei, spunând că aderarea lor ar face din alianță „un loc în care sunt concentrați reprezentanți ai organizațiilor teroriste”.

Confruntarea a făcut ca diplomații occidentali să se străduiască să aducă Turcia de partea lor, în timp ce Ankara a prezentat o listă de nemulțumiri ambasadorilor NATO cu privire la problemele sale cu statele nordice, în special cu Suedia.

Atunci când Erdogan vorbește despre „teroriști” în acest context, el se referă la Partidul Muncitorilor Kurzi, sau PKK – o mișcare separatistă care se luptă cu forțele turcești din anii ’80.

PKK este clasificat drept organizație teroristă de către Turcia, precum și de către SUA, Canada, Australia și Uniunea Europeană.

De fapt, Suedia a fost una dintre primele țări care a desemnat grupul ca organizație teroristă în 1984.

Cu toate acestea, Turcia acuză Suedia că a sprijinit membrii PKK și le oferă protecție. Suedia neagă acest lucru, spunând că îi sprijină pe alți kurzi care nu fac parte din PKK – dar detaliile sunt mai complicate.

În timp ce majoritatea kurzilor care trăiesc în Suedia – despre care grupurile locale spun că numără până la 100.000 – nu au nicio afiliere cu PKK, guvernul suedez a sprijinit membrii altor organizații kurde, în special aripa politică a filialei siriene a PKK, numită PYD.

Suedia susține că PKK și PYD sunt diferite, dar Turcia insistă că sunt că sunt una și aceeași organizație.

Când vine vorba de Finlanda, opoziția Turciei față de aderarea acesteia la NATO pare să fie mai mult prin asociere – țara are o populație kurdă mult mai mică decât Suedia, dar politica sa externă tinde să fie similară.

Finlanda a interzis, de asemenea, PKK ca organizație teroristă, dar s-a alăturat Suediei și altor țări UE pentru a opri vânzările de arme către Turcia în 2019 din cauza acțiunii militare turce împotriva grupărilor kurde din Siria.

Erdogan cere Suediei să extrădeze o listă de persoane pe care Turcia le-a acuzat de terorism. El dorește, de asemenea, ca Suedia și Finlanda să dezavueze în mod public PKK și afiliații săi și să ridice interdicția de a folosi armele asupra Turciei.

Unii analiști cred că Erdogan nu va bloca în cele din urmă aderarea Suediei și a Finlandei la NATO, ci încearcă să-și îmbunătățească popularitatea în scădere pe plan intern.

Totuși, NATO s-ar putea confrunta cu blocaje pentru ceva timp dacă Ankara nu este mulțumită de răspunsurile Suediei și Finlandei la cererile sale.