Deși a trecut doar o săptămână, războiul din Ucraina a schimbat deja fața Europei – în rău. În afara conflictului imediat, una dintre țările cele mai afectate este Turcia, care a profitat de multă vreme de pe urma legăturilor strânse atât cu Moscova, cât și cu Kievul.
Actul delicat de echilibru al Ankarei între cei doi parteneri ai săi devine mult mai dificil de susținut pe măsură ce luptele se intensifică și Occidentul crește presiunea asupra lui Vladimir Putin.
În prezent, Turcia primește aproximativ o treime din aprovizionarea cu gaze naturale din Rusia, subliniază Politico. Deși Putin și președintele turc Recep Tayyip Erdogan concurează adesea, aceștia au colaborat și în operațiuni în Siria, Libia și Caucazul de Sud. În 2019, Ankara a procurat rachete S-400 din Rusia, o decizie care de atunci a otrăvit relațiile sale cu Statele Unite.
Turcia face comerț masiv cu Ucraina și a avut planuri ambițioase de a promova cooperarea în industrie și apărare. Armata ucreaineană ar putea folosi drone turcești împotriva trupelor invadatoare ruse. De asemenea,Turcia se consideră un aliat înrudit cu tătarii din Crimeea și a denunțat deschis anexarea peninsulei în 2014.
Care vor fi alegerile lui Erdogan?
Erdogan a făcut deja câțiva pași pentru a provoca Rusia. În primul rând, a închis strâmtorile Bosfor și Dardanele pentru navelele militare rusești. În temeiul Convenţiei de la Montreux din 1936, Turcia are controlul asupra celor două strâmtori care fac legătura între Marea Neagră şi Marea Mediterană.
Mișcarea a fost salutată de SUA, deși are în mare parte consecințe simbolice. Flota Rusiei de la Marea Neagră este deja desfășurată și, chiar dacă nu ar fi, Comvenția permite navelor să se întoarcă în portul lor de origine. Totuși, închiderea strâmtorilor împiedică rușii să trimită nave suplimentare din estul Mediteranei.
În al doilea rând, ministrul de externe Mevlut Cavusoglu a descris conflictul din Ucraina ca pe un război – contrazicând narațiunea rusă a “spetsoperasiya”, o operațiune specială.
În al treilea rând,Erdogan a numit invazia rusă „inacceptabilă”, iar postul de stat TRT adoptă o atitudine critică asupra Rusiei, lăudând conducerea curajoasă a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.
Agitator sau pacificator?
Cu toate acestea, Turcia încă nu renunță la Rusia. Ankara nu s-a alăturat sancțiunilor economice occidentale și nici nu a închis spațiul aerian turc pentru traficul rus. Nici în Ucraina nu a trimis noi transporturi de arme și materiale.
Retorica este că Turcia este un membru loial al NATO, dar trebuie să aibă grijă și de interesele sale naționale. În practică, aceasta înseamnă că Erdogan încă încearcă să fie un mediator între Moscova și Kiev. Mai important, Zelenski a menționat deja Istanbulul ca un potențial loc pentru negocieri.
Erdogan are motive întemeiate să depună eforturi pentru detensionare. Războiul afectează economia Rusiei, iar Turcia este dependentă de Rusia pentru veniturile din turism, precum și pentru o piață de export a serviciilor de construcții și bunuri agricole.
Și mai rău, o creștere a prețurilor la energie ar avea un impact și mai devastator asupra turcilor ale căror venituri și economii au fost deja consumate de inflația fulgerătoare din acest an.
Important, Erdogan luptă pentru realegere în 2023. Ultimul lucru de care are nevoie este un război cuplat cu o criză economică.
Problema este că Putin nu dă semne de retragere și nici nu o s-o facă. A amenințat implicit că va folosi arsenalul nuclear împotriva Occidentului, iar forțele ruse s-au dublat în Ucraina, bombardând și lansând rachete în zone civile dens aglomerate.
Putin urmărește o victorie militară, nu o înțelegere. Odată ce va cuceri Kievul, atunci ar putea fi dispus să vorbească din nou cu Occidentul. Dar se va aștepta la un telefon de la președintele american Joe Biden, nu de la Erdogan sau de la președintele francez Emmanuel Macron.
Erdogan și-a dorit cu înverșunare să vadă Turcia ca un motor și un agitator în geopolitica europeană. Acum, depinde de el să joace rolul de pacificator.
