Turcia are de ales între stabilitate și revoluție

Alegerile din 14 mai sunt cruciale pentru viitorul țării, dar în joc e mai mult de atât. E drept că înfrângerea lui Erdogan în scrutinul de duminică ar putea schimba macazul politicii externe, dându-i o orientare spre Vest, dar în același timp va tensiona relațiile pe axa Ankara-Moscova, iar sentimentele antiamericane atât de răspândite în Turcia vor rămâne o provocare pentru noua conducere.

Cine are de pierdut în toată această povestea? Întreaga regiune a Mării Negre, care va deveni un adevărat butoi de pulbere, cu așteptate fricțiuni între Rusia și Turcia, care în orice moment pot escalada.

Opoziția turcă vrea înapoi la sânul american…

De mai bine de un an, liderii Opoziției din Turcia fac demersuri prietenoase față de Occident, insistând asupra importanței restabilirii „încrederii reciproce” cu SUA, obținerea aderării depline la UE și dorința de a reveni în programul de achiziție a avioanelor de luptă F-35, din care Turcia a fost expulzată în 2019, după ce a cumpărat sistemul antiaerian rusesc S-400.

În ciuda acestei deschidei, va fi foarte greu, totuși, ca o președinție condusă de Kemal Kilicdaroglu (principalul contracandidat al lui Erdogan) să schimbe semnificativ divergențele dintre Ankara și Washington cu privire la unele probleme critice, cum ar fi restabilirea relațiilor turco-siriene sau situația Ciprului. Din perspectiva Casei Albe, lucrurile sunt mai simple: alegerea unui lider turc care împărtășește aceeași viziune americană cu privire la problemele-cheie este crucială, în special în contextul concurenței americane cu Rusia și China.

Iată de ce Kemal Kilicdaroglu s-a grăbit să vorbească despre îmbunătățirea relațiilor cu NATO.

…dar sentimentele anti-Occident tot nu dispar

Așadar, mulți se grăbesc să remarce faptul că înfrângerea lui Erdogan ar echivala, de fapt, cu o cucerire a Turciei de către „forțele aliate”. Victoria atlantiștilor ar însemna 1. Aprobarea aderării Suediei la NATO, 2. participarea activă a Turciei la desfășurarea forțelor NATO în Europa de Est și 3. Trecerea întregii securități a Turciei sub umbrela sistemelor NATO (adică, înlocuiera S-400).

Cu toate acestea, o mare provocare pentru viitoarea conducere poate fi că majoritatea electoratului turc are opinii negative despre SUA. Tocmai acest sentiment antiamerican l-a ajutat pe Erdogan să-și mobilizeze și să-și mențină electoratul. În cel mai recent exemplu, la 4 mai, la un miting din orașul Giresun (pe malul Mării Negre), Erdogan a denunțat politica liberală și viziunea progresistă a contracandidatului său, afirmând deschis: „Noi suntem împotriva LGBT. Familia este sacră pentru noi, turcii. O familie puternică înseamnă o națiune puternică! Indiferent ce fac ei, Dumnezeu este suficient pentru noi!”.

Potrivit celui mai recent sondaj, aproximativ 90% dintre turci consideră SUA un inamic, nicidecum un partener din cadrul NATO. Mai mult, 73% dintre turci vor relații bune cu Rusia. Dacă pro-americanul Kemal Kilicdaroglu va ajunge la putere, aceasta va fi prima sa provocare – să schimbe sentimentele națiunii turce, să convingă poporul că îmbunătățirea relațiilor cu Occidentul e singura cale de urmat.

Și dacă Ankara stârnește Moscova?

Apoi, evident, este foarte posibil să asistăm la o schimbare vizibilă în relațiile Turciei cu Rusia. Noua conducere, una care țintește integrarea în UE și strângerea relațiilor cu partenerii din NATO, va fi supusă unei presiuni considerabile, de a închide toate lacunele în planul care vizează sancțiunile americane dictate împotriva Rusiei (blocarea accesului la Strâmtoarea Bosfor-Dardanele pentru navele militare rusești).

Ca răspuns, probabil că Putin se va folosi de pârghia aprovizionării cu gaz a Turciei, ca și de cea a construirii unei centrale nucleare la Akkuyu (cu tehnologie rusească). Turismul și importurile agricole sunt celelalte „arme” din arsenalul războiului economic de care dispune Kremlinul.

Rezultatul alegerilor din 14 Mai nu va fi un eveniment oarecare, el fiind așteptat cu interes în toate marile cancelarii. Privirile sunt deja îndreptate spre ce se întâmplă la Istanbul și nimeni nu îndrăznește să meargă mai departe de atât cu proiecțiile. Nici măcar Erdogan, care, totuși, a decis să scoată pe străzi peste 600.000 de membri ai forțelor armate pentru evenimentul de duminică.