Este reconfortant să ne imaginăm că era Donald Trump se apropie de sfârșit și că scenele haotice din Washington nu ar putea fi repetate niciodată – cel puțin nu pe această parte a Atlanticului.
Cu siguranță, o ceată care flutură steaguri confederate și poartă însemnele QAnon ar putea fi doar un produs identificat de istorici drept „stilul paranoic din politica americană”. Dar în ultimii ani mișcările de extremă dreaptă din Europa au fost încurajate ca niciodată. Nu trebuie să căutăm la mii de kilometri distanță pentru un exemplu de extremism online și teorii ale conspirației care se revarsă pe străzi: în august, protestatarii anti-blocare din Berlin, mulți purtând steaguri de extremă dreapta, au încercat să asalteze Reichstag-ul. Impulsul din spatele populiștilor europeni poate fi dat de efectul Trump. Politicieni din dreapta populistă a Europei au fost animați de președintele SUA – de la fostul lider al UKIP, Nigel Farage, până la olandezul Geert Wilders – și vorbesc cu aprobare despre bărbatul care încă susține că i-au fost furate alegerile, deși le-a pierdut cu mai mult de 7 milioane de voturi. Dar mulți dintre aceiași lideri europeni care au apărat sau au căutat o relație strânsă cu demagogul șef al Americii, au subminat mult timp normele și valorile democratice de acasă fără nicio îndrumare de la Casa Albă. În 2011, când Trump era încă doar o vedetă de reality-show, Viktor Orban a promovat o nouă constituție maghiară în doar nouă zile, cu mai mulți juriști care erau prietenoși cu partidul său Fidesz la guvernare. În Polonia, Partidul Lege și Justiție și-a strâns controlul asupra mass-media. Un raport recent al Comisiei Europene prezintă un tablou sumbru al democrației poloneze, avertizând în special despre creșterea „vulnerabilității la influența politică” a sistemului de justiție. În Marea Britanie, premierul Boris Johnson(numit chiar de Trump un “britain Trump”) – a suspendat ilegat parlamentul în 2019, notează Politico. De asemenea, Brexit a fost însoțit de o creștere dramatică a puterii executive. Nici dezinformarea care a izbucnit pe social media nu este un fenomen exclusiv american. În 2016, deputatul laburist Jo Cox a fost ucis de un simpatizant nazist care s-a opus opiniei sale pro-UE, cu doar câteva zile înainte de referendumul Brexit. Mai mult de jumătate dintre francezi spun că vor refuza vaccinarea împotriva COVID-19, deoarece au fost influențați parțial de dezinformarea online despre presupuse efecte secundare. Mișcarea QAnon, de tip cult, care susține, printre altele, că Trump conduce o cruciadă individuală împotriva unei rețele globale de pedofili sataniști – a câștigat teren în multe țări non-anglofone. Europa a presupus, când Trump a fost ales în 2016, că marca sa de politică nu ar putea lua drumul extremismului. Însă în multe privințe aceste fenomene erau deja aici. Este posibil ca populiștii europeni să fi pierdut o majoretă și o sursă de validare, dar forțele care îi susțin în sondaje – polarizare politică, dezinformare online, bani conservatori – nu au dispărut.