Cea a unui om devorat de propriul ego, incapabil să recunoască o înfrângere incontestabilă, gata să slăbească instituțiile pe care jurase să le protejeze prin preluarea funcției.
Dacă președinția primei puteri mondiale nu schimbă un om, ci dezvăluie ce este, în cazul lui Donald Trump imaginea prezentată de această oglindă este devastatoare. Un președinte care pleacă poate, desigur, să adopte măsuri simbolice menite să-și consolideze moștenirea politică. Atitudinea lui Trump urmărește mai puțin să-și lustruiască această moștenire decât să submineze autoritatea viitorului președinte al Statelor Unite, democratul Joe Biden, cu bunele și relele lui. Această politică a pământului ars este urâtă atunci când privește următoarea administrație de fonduri destinate să susțină o economie încă șovăielnică, lucru pe care Rezerva Federală l-a deplâns într-o declarație neobișnuită. Este nedemnă, în mijlocul pandemiei Covid-19, când împiedică foarte concret echipa democratică să aibă informațiile necesare pentru pregătirea sarcinilor, în special distribuirea a milioane de vaccinuri. Este periculoasă atunci când îi pune la îndoială legitimitatea următorului chiriaș de la Casa Albă. Contracarările acumulate în justiție de avocații lui Donald Trump( conduse de jalnicul Rudy Giuliani) care îi apără teoria conspirației despre frauda electorală masivă s-au soldat cu eșecuri pe linie – în jur de 30 până acum. În ciuda relatărilor scrutinului, în ciuda examinării scrupuloase a condițiilor de vot, în ciuda validării rezultatelor, stat după stat, fiecare zi trecută a confirmat doar victoria incontestabilă a adversarului său, comentează Le Monde. Și mai penibile sunt fumigenele site-urilor “pro-Trump news”. Această presupusă manipulare a alegerilor de care ar fi beneficiat Biden, dar care, în mod ciudat, a permis în același timp republicanilor să câștige locuri în Camera Reprezentanților, este absurdă și durează de prea mult timp. Indiferent de fapte, Donald Trump încă se agață de Biroul Oval, aducând cu el o masă critică de alegători rupți de realitate din Grand Old Party, care s-au scufundat în adulația oarbă a liderului său. Luni seara, certificarea rezultatelor Michiganului, în ciuda pateticelor tactici de întârziere ale lui Trump, l-au obligat în cele din urmă să inițieze oficial tranziția – întârziată cu 20 de zile – fără să-și recunoască însă înfrângerea: ilustrarea perfectă a unui comportament bipolar. Douăzeci de zile în care echipa Biden ar fi putut primi informaţii clasate top-secret legate de probleme de securitate internă și externă, inclusiv eliberarea a aproximativ 6 milioane de dolari pentru a-și forma viitorul guvern și strategia de sănătate împotriva coronavirusului pe care dorește să o pună în aplicare în ianuarie. Trump a sfidat legea privind transferul ordonat de putere, adoptată în SUA în 1963 – „Orice împiedicare a transferului autorității administrative ar putea avea urmări nefaste pentru securitatea țării și bunăstarea populației americane” – așa că planul în care s-a angajat nu a putut decât să eșueze. Politica americană va reveni la cursul obișnuit pe 20 ianuarie 2021, când Biden depune jurământul în umbra cupolei Congresului. Rămâne un semn de întrebare crucial: nimeni nu știe până în prezent când își va recunoaște Trump înfrângerea în mod public, așa cum nu este încă clar dacă va părăsi Casa Albă pe 20 ianuarie. O evacuare cu scandal ar fi o imagine suprarealistă, demnă de un președinte de reality-show pe final. Trump va rămâne agentul imobiliar deghizat în om de stat care a promis că va readuce America la măreție, dar a coborât-o prin comportamentul său.