În profunzimea Siberiei, expediția sovietică condusă de geologul Elizaveta Bourova căuta uraniu pentru arsenalul nuclear național când, în 1949, a dat peste un gigantic depozit de cupru.
La mai bine de 70 de ani, au fost depășite provocări logistice majore și apare un complex minier, între Lacul Baikal și Oceanul Pacific: cuprul a devenit un material vital pentru tranziția energetică globală.
„Acesta este un eveniment pentru Orientul Îndepărtat și pentru întreaga industrie minieră rusă și mondială”, a declarat pentru AFP Valeri Kazikaiev, președinte al consiliului de administrație al companiei Udokan Copper.
“Uniunea Sovietică nu a putut dezvolta acest zăcământ, nu exista tehnologie. Și datorită condițiilor naturale dificile – iarna se înregistrează aici minus 60 de grade Celsius – orice construcție industrială este foarte scumpă”, a explicat el.
Închizând peste 26 de milioane de tone de cupru, Udokan Copper este prezentat ca fiind cel mai mare depozit neexploatat din Rusia și al treilea din lume.
Pentru a dezvolta proiectul, grupul, care face parte din holdingul USM al miliardarului Alicher Ousmanov, a strâns aproape 3 miliarde de dolari de la băncile rusești, profitând și de condițiile preferențiale acordate pentru dezvoltarea Orientului Îndepărtat.
Cireasa de pe tort: cuprul, redenumit „nou aur negru”, a atins prețuri istorice în 2021.
„În următorii cincisprezece ani, cererea de cupru va crește cu 30%” pe măsură ce „economia verde” vine la putere, prezice Yulia Bouchkina, analist la Fitch din Moscova.
„Cuprul joacă un rol cheie în energiile regenerabile și în tehnologiile ecologice datorită proprietăților sale de conductivitate termică și electrică”, adaugă ea, citând producția în creștere a vehiculelor electrice, care consumă mult cupru.
“Suntem mai aproape de Tokyo decât de Moscova”
În linie de vedere, piața asiatică foarte solicitantă, în special China, Coreea de Sud și Japonia.
Pentru aceasta, Udokan Copper intenționează să-și folosească apropierea de calea ferată Magistral Baikal-Amour (BAM), situată la 30 km de amplasament și construită pe acest traseu la începutul anilor 1980. BAM traversează Siberia pentru mai mult de 4.000 km până la Pacific. „Suntem cu 2.000 de kilometri mai aproape de Tokyo decât de Moscova”, notează Kazikaiev.
Dar dificultățile logistice cresc în acest deșert înghețat. O centrală electrică a fost construită pentru a furniza energia necesară lucrărilor și apoi fabricii.
De asemenea, a fost construit un drum care să conecteze micul aerodrom Novaia Chara la depozit. Un proiect este în studiu pentru extinderea acestui aeroport.
În această zonă slab populată, unde trăiesc încă câteva sute de membri ai indigenilor Evenk, păstori de reni, a fost necesar să se aducă 4.000 de muncitori din Siberia și din fostele republici sovietice pentru construcții.
