Toate scenariile de criză duc la Roma

O criză de pe piețele financiare europene care se concentrează asupra Italiei ar putea prevesti cele mai grave tulburări din istoria monedei euro.

Slăbiciunea și datoria Italiei,  a treia economie din zona euro, riscă să devină problema tuturor celorlalți, așa cum s-au temut și au prevăzut politicienii germani când a fost creată moneda unică în urmă cu mai bine de 20 de ani.

Este responsabilitatea Băncii Centrale Europene să vină cu o soluție temporară, în timp ce necesitatea unui nou acord politic pentru a corecta acest defect începe să devină urgentă.

Așa s-a întâmplat în 2015,  când Grecia, lovită de criza datoriilor publice, a fost menținută în blocul monetar după ce au acționat BCE, Comisia Europeană și FMI.

Potrivit Bloomberg Economics, scenariile pentru tulburările italiene includ un răspuns defavorabil al BCE, prea multe creșteri ale ratei dobânzii pentru finanțele publice ale țării și o criză politică tumultoasă.

Chiar luna trecută, probabilitatea unor costuri mai mari de împrumut a făcut ca randamentul datoriei Italiei pe 10 ani să crească peste 4% pentru prima dată din 2014.

Odată cu promisiunea BCE de a institui o garanție, randamentele au scăzut, dar presiunea crește asupra singurei autorități monetare mondiale care nu poate crește costurile de împrumut fără a dezvolta un mecanism de limitare a consecințelor propriei politici.

Euro a coborât miercuri, pentru scurt timp, sub pragul simbolic de un dolar, o situaţie fără precedent după luna decembrie 2002, pe măsură ce investitorii pariază pe noi creșteri ale dobânzilor din SUA.

Ar putea deveni mai dificil de susținut costurile de împrumut ale Italiei dacă BCE va trebui să fie mult mai agresivă în ceea ce privește creșterea ratelor.

„BCE ar trebui să aleagă stabilitatea dacă la un moment dat există un conflict între combaterea inflației și menținerea stabilității în zona euro”, a declarat Paul De Grauwe, un economist care a candidat cândva pentru calitatea de membru în Comitetul executiv al BCE.

Instabilitatea politică a Italiei este evidențiată de cele 14 guverne și 10 prim-miniștri diferiți pe care i-a avut de la crearea monedei euro.

Premierul Mario Draghi a reușit să găsească un echilibru delicat între scoaterea economiei din pandemie și reducerea datoriei enorme a Italiei.Acum, coaliția lui Draghi riscă se se prăbușească, deoarece Mișcarea populistă 5 Stele amenință că va demisiona din guvern.

Există scenariul ca populiștii să câștige controlul sau o coaliție care fie se luptă să guverneze, fie ia decizii financiare proaste, chiar și în absența alegerilor anticipate.

În mod realist, nu se poate aștepta ca BCE să intervină dacă atmosfera politică devine ostilă și noul guvern al Italiei nu poate ajunge la un acord cu Comisia Europeană asupra unui curs de acțiune. Având în vedere că va trebui în continuare să facă față inflației, ar rezulta fragmentarea.

Oricare sau toate scenariile menționate mai sus s-ar putea îndeplini, eventual provocate de alte pericole, cum ar fi o recesiune regională paralizantă provocată de o criză energetică, dacă Rusia încetează să furnizeze gaze.

Pentru Adam Posen, președintele Institutului Peterson pentru Studii Economice Internaționale din Washington, o astfel de posibilitate „ar putea pune în pericol totul, în special Italia”.