Conform planurilor inițiale ale dezvoltatorului imobiliar Ivan Ko, „Nextpolis” va fi încastrat între două dintre cele mai mari orașe ale Irlandei și va fi populat cu jumătate de milion de cetățeni ai Hong Kongului care se refugiază de presiunile politice din orașul natal.
Orașele charter sunt acelea care au libertatea de a funcționa diferit de modelul standard stabilit de diferite teritorii. Există sute de astfel de orașe în SUA, inclusiv San Francisco. Ideea, propusă la sfârșitul anilor 2000, era că orașele noi ar putea fi înființate în statele în curs de dezvoltare și operate de guverne sau organizații externe, cu un model economic și social complet diferit de restul țării. Dacă „Nextpolis” va merge mai departe, va fi prima ofertă de a crea un oraș internațional charter – deși unul cu unele modificări – în aproape un deceniu și primul care va depăși etapele de planificare.
Potrivit CNN, încercările anterioare au fost deraiate de corupție și instabilitate, în timp ce modelul însuși a fost denunțat de unii ca fiind neocolonial și irealizabil. Ko, fondatorul companiei internaționale de investiții charter city, Victoria Harbor Group (VHG), spune că planul său pentru un „nou Hong Kong” în Irlanda este încă pe drumul cel bun, în ciuda lipsei aparente de progrese cu autoritățile irlandeze. Orașele internaționale charter au fost concepute pentru prima dată de economistul Paul Romer la sfârșitul anilor 2000.Hong Kong a fost el însuși inspirația originală pentru mulți avocați internaționali ai orașelor charter, inclusiv Romer, care l-au văzut ca o dovadă a conceptului: o metropolă care a funcționat de zeci de ani cu un cadru britanic în Asia și apoi un sistem politic și economic unic în China.
Înainte ca regiunea sa fie cedată de Marea Britanie Chinei, în anul 1997, oficialii britanici au discutat un plan de a reloca întreaga populatie din Hong Kong în Irlanda, circa 5,5 milioane de rezidenți. Orașele internaționale charter funcționează astfel: un oraș nou este creat într-o țară suverană, dar este liber să experimenteze propriul sistem politic și economic – de obicei unul cu taxe mici și reglementări insuficiente. Romer a dat exemplul creării unei „zone administrative speciale” în Golful Guantanamo, în vârful sud-estic al Cubei, care să fie administrată de Canada și „să conecteze economia modernă și lumea modernă” cu regimul comunist de la Havana.
Acest lucru este similar cu modul în care China a creat o zonă economică specială în Shenzhen pentru a conecta țara la lumea capitalistă și pentru a oferi buzunarelor urbane o libertate economică mai mare de a experimenta fără o schimbare globală a sistemului economic național. Într-un eseu recent „Să construim Hong Kong 2.0 aici în Marea Britanie”, Sam Bowman, directorul politicii de concurență la Centrul Internațional pentru Drept și Economie, a scris că „susținătorii orașelor charter vor să reproducă succesul Hong Kong-ului și al Singapore-ului. ” Departamentul de afaceri externe a Irlandei a anunțat că a avut “contacte limitate” cu fondatorul “Nextpolis”, dar nu a luat “nicio altă acțiune” privind înființarea unui oraș charter.
