Pe trotuarele din Brooklyn, Laurentino Marin a ieșit să-și umple căruciorul cu doze și sticle de plastic folosite, pe care le va schimba cu câteva zeci de dolari. La fel ca acest mexican în vârstă de 80 de ani, mii de săraci din New York caută în coșurile de gunoi pentru a supraviețui.
Laurentio, care nu primește ajutor social, este plătit la unul dintre centrele private de reciclare ale orașului cu cinci cenți pentru o cutie de bere sau un pet.
Adică într-o zi normală, între 30 și 40 de dolari. Suficient să plătească chiria,1800 de dolari, împreună cu fiica lui care lucrează într-o spălătorie.
Cinci cenți: acest preț stabilit nu s-a schimbat în statul New York de la o lege din 1982, „factura pe sticlă”, adoptată pentru a încuraja consumatorii să recicleze.
„A avut un impact cu adevărat pozitiv. Dar nu ne-am dat seama că va deveni o sursă crucială de venit pentru atâtea familii”, explică Judith Enck, expertă în politici de mediu și fondatoare a unei mișcări antipoluare, „ Dincolo de plastic”, care face campanie pentru creșterea prețului de achiziție la 10 cenți.
Legea a permis reciclarea „5,5 miliarde de recipiente din plastic, sticlă și aluminiu” doar pentru anul 2020, din 8,6 miliarde vândute, în toată țara, arată Departamentul de Stat pentru Protecția Mediului.
În New York, sunt mii de oameni fără protecție socială, până la 10.000 conform unor estimări, pentru care reciclarea este unica sursă de venit.
Fenomenul durează de ani de zile și încă atrage candidați, notează AFP. Democratul Eric Adams, mare favorit pentru a deveni noul primar al orașului, îl numește “una dintre fețele inegalităților din New York”.
Laurentino Marin și-a umplut căruciorul cu o grămadă multicoloră de cutii de suc și bere. Se îndreaptă spre centrul de reciclare Sure We Can. Câștiga 18 USD pe zi în cele mai acute luni ale crizei Covid-19, în special din cauza închiderii barurilor și restaurantelor.