După 16 ani memorabili, plecarea cancelarului german Angela Merkel înseamnă că Uniunea Europeană și-a pierdut liderul de facto. Cine ar putea să o înlocuiască?
Persoana care are deja mâna sus este, desigur, președintele francez Emmanuel Macron. Dacă îl întrebați, el a fost tot timpul liderul UE, purtând steagul „suveranității” și „autonomiei” europene. În calitate de președinte al celei mai puternice puteri militare a blocului, cu singurul arsenal nuclear al UE, Macron nu își ascunde ambițiile geopolitice.
Dar Macron are o problemă, consideră Bloomberg: trebuie ca și europenii să fie de acord că sunt conduși de el – și chiar nu se întâmplă.
Potrivit unui raport al Consiliului European pentru Relații Externe, doar 14% l-ar fi ales drept ipotetic „președinte” al Europei. Merkel a adunat un procent zdrobitor, 42%, chiar înainte ca social-democrații să câștige alegerile legislative din Germania.
Cale deschisă pentru premierul Italiei
Asta îi lasă calea deschisă premierului italian Mario Draghi, care a preluat funcția la începutul acestui ani și este văzut ca cel mai nimerit politician să conducă destinele Uniunii Europene.
Respectat aproape în întregul spectru politic fractional al Italiei, a salvat deja impulsul de vaccinare al țării și a abordat una dintre problemele considerate cele mai urgente, dar și cele mai dificile – ineficiența sistemului judiciar.
Ceea ce îi oferă lui Draghi atât de multă autoritate este maniera sa tehnocratică și diplomatică, care amintește de cea a fostului cancelar german.
Dar contează și cariera sa anterioară. În calitate de președinte al Băncii Centrale Europene, Draghi a făcut probabil mai mult decât oricine altcineva pentru a salva moneda unică de la prăbușire în 2012. Piețele s-au calmat când a spus răspicat că face “orice e nevoie” pentru supraviețuirea euro. Nu degeaba a fost poreclit Super Mario.
De la preluarea mandatului, a gestionat cea mai mare parte din programul de stimulare al UE pentru Italia și l-a completat cu fonduri suplimentare pentru a pregăti de departe cea mai cuprinzătoare injecție fiscală din Europa. Se pare că dă roade – recuperarea Italiei este acum una dintre cele mai dinamice din Europa.
Draghi s-a impus chiar și pe scena mondială: și-a poziționat țara în direcția opusă Rusiei și Chinei, chiar mai mult decât au făcut-o Merkel și Macron în propriile politici cu Moscova și Beijingul.
Ca întotdeauna în Italia, nu există nicio garanție că va deține coaliția sa de guvernare. Există, de asemenea, riscul ca Draghi să fie promovat până la funcția de președinte, mai puțin practică decât cea de prim-ministru. Totuși, el este singurul lider european care ar putea ține blocul unit așa cum a încercat Merkel și, de ce nu, chiar mai bine.
