Organizația Tratatului Atlanticului de Nord încearcă să-și găsească drumul înapoi la „normalitate” după patru ani de disensiuni în mandatul lui Donald Trump. O normalitate cu Statele Unite singura superputere din lume, fără compromisuri.
Se va dovedi o sarcină provocatoare, chiar dacă Joe Biden încearcă să-i asigure pe aliații europeni de seriozitatea administrației sale în reconstruirea încrederii și restabilirea armoniei.
Alianța a depășit în mod repetat discordia internă prin adaptare și compromis. O va face din nou la summitul de Bruxelles, în speranța de a-și îmbunătăți aspectul și performanța într-o lume din ce în ce mai competitivă. Popularitatea mare a lui Biden în Europa în comparație cu Trump va ajuta cu siguranță.
China și Rusia, ținte strategice
Cu 30 de membri și jumătate din produsul intern brut (PIB) mondial, NATO a fost în mod decisiv brațul militar al unui club privilegiat al democrațiilor capitaliste occidentale.
Astăzi, alianța se confruntă cu două provocări strategice majore: creșterea Chinei și renașterea Rusiei, care prezintă amenințări cibernetice, spațiale și geopolitice, inclusiv în „Sudul Global”, unde Beijingul și într-o oarecare măsură Moscova se extind.
În acest context, SUA vor să rămână singura superputere din lume, cu aliații NATO adunați în spatele unipolarității.
Însă unele state europene , mai ales Franța și Germania,sunt atente să nu fie dependente de Statele Unite pentru securitatea lor, așa cum au fost în ultimele șapte decenii.
Preferă să evite retorica războiului rece și îmbrățișează o viziune mai puțin dramatică asupra provocărilor ridicate de Rusia și China decât are administrația Biden.
Rusia, așa cum a spus fostul președinte Barack Obama, nu este astăzi mai mult decât „o putere regională” ale cărei acțiuni belicoase sunt mai degrabă o expresie a slăbiciunii decât a puterii.
Și, în timp ce China în creștere prezintă un puzzle geopolitic cu totul nou, nu este o Uniune Sovietică.
“În ciuda puterii sale economice enorme și a ambiției strategice, nu susține nicio viziune alternativă asupra lumii. Și de când s-a alăturat Organizației Mondiale a Comerțului în 2001, Beijingul și-a integrat economia în sistemul economic mondial condus de Occident și se bucură de un avantaj extraordinar din comerțul său cu Occidentul”, notează Al Jazeera.
Europenii văd China drept un concurent economic și se mulțumesc cu o lume multipolară. Dar Washingtonul o privește ca un hegemon asiatic și insistă să-i oprească ascensiunea înainte de a deveni puterea lideră a lumii.
Planul lui Biden
Aceasta înseamnă că administrația Biden va trebui să-i intimideze pe partenerii săi europeni divizați.
De fapt, o parte din presiune dă deja roade, deoarece europenii se distanțează din ce în ce mai mult de China, în special în domeniul tehnologiei și al investițiilor, iar Marea Britanie a desfășurat demonstrativ un portavion în Marea Chinei de Sud.
Dar cea mai mare provocare constă în definirea noului rol și misiune al NATO în lumina insistenței Washingtonului de a folosi alianța pentru a menține supremația mondială a Americii, care va conduce cu siguranță la un nou război rece cu China.
Biden vrea să folosească întâlnirea NATO pentru a aduna alianța în spatalele SUA înainte de summitul din 16 iunie cu președintele rus Vladimir Putin, știind prea bine că China va urmări cu atenție.
Impulsul pentru extinderea NATO în Ucraina și Georgia sau pentru extinderea proiecției forței sale, în viitor, va provoca cu siguranță atât Moscova, cât și Beijingul și îi va împinge mai aproape de o amenințare gravă pentru securitatea mondială.
Biden ar trebui să fie atent la ceea ce dorește; s-ar putea să devină realitate.
