Statele Unite și Europa se află în pragul celui mai important decuplaj conștient în relațiile internaționale din ultimele decenii.
Din 1949, NATO a fost singura constantă în materie de securitate mondială. A câștigat Războiul Rece și de atunci s-a extins pentru a include aproape toată Europa. Dar alianța s-ar putea prăbuși până în 2025, subliniază Phillips Payson O’Brien, profesor de studii strategice la Universitatea St. Andrews din Scoția.
Cauza acestei prăbușiri ar fi diferența profundă de viziune dintre aripa populistă a Partidului Republican – care este condusă de Donald Trump – și preocupările existențiale de securitate ale unei mari părți a Europei.
Catalizatorul imediat al colapsului este războiul din Ucraina. Atunci când facțiunea dominantă din cadrul unuia dintre cele două partide politice americane majore nu poate vedea rostul de a ajuta o țară să lupte împotriva invadatorilor ruși, acest lucru sugerează că centrul spectrului politic s-a schimbat în moduri care vor face din SUA un aliat mai puțin fiabil pentru Europa.
Ultimele săptămâni au arătat că perspectiva pro-rusă și anti-NATO a lui Trump nu este doar un scurt interludiu în politica republicană; suspiciunea privind implicarea americană în susținerea Ucrainei este acum consensul inimii populiste a partidului.
Chiar Trump a părut să favorizeze concesiile teritoriale ale Ucrainei către Rusia. Potrivit Modern Diplomacy, un alt indicator este Fundația Heritage, un think tank conservator proeminent care a jucat un rol important în cercurile politice ale Partidului Republican încă din anii Reagan.
Mai recent, oficialii Heritage au cerut oprirea ajutorului pentru Ucraina până când administrația Biden va elabora un plan pentru a pune capăt războiului – ceea ce este un obiectiv imposibil dacă Rusia nu este de acord. Demagogii de dreapta iau partea lui Putin și mai deschis.
Sentimentul tot mai puternic al dreptei americane împotriva susținerii Ucrainei reprezintă o provocare extraordinară pentru viitorul NATO.
Chiar dacă Joe Biden va fi reales, controlul republican al Camerei, Senatului sau al ambelor ar putea slăbi substanțial sprijinul SUA pentru efortul ucrainean. Iar dacă Trump sau unul dintre imitatorii săi câștigă președinția în noiembrie 2024, Europa s-ar confrunta în mod sigur cu o nouă administrație americană care va opri orice sprijin pentru Ucraina.
O astfel de mișcare ar face ca America însăși să devină un obstacol în calea unei Europe libere și stabile pe termen lung. Ar diviza alianța atlantică, iar statele europene nu s-au pregătit pentru această posibilitate.
Realitatea este că, timp de mulți ani, Europa a rămas în mare parte în urma SUA în materie de securitate. Umbrela americană a consolidat poziția de lider în cea mai importantă grupare strategică din lume, permițând în același timp statelor europene să cheltuiască mult mai puțin pentru apărare decât ar fi trebuit altfel.
Diferența mai înseamnă că Europa, pe cont propriu, nu are amploarea și profunzimea capacităților militare americane.
Ceea ce trebuie să înfrunte liderii din Europa, pe măsură ce o poziție pro-Rusia și anti-Ucraina se consolidează în Partidul Republican, este perspectiva de a trebui să facă cea mai mare parte din munca grea pentru a ajuta Ucraina să câștige războiul.
Dacă Statele Unite pur și simplu abandonează Ucraina, Europa nu ar putea compensa în niciun fel pierderea ajutorului.
Însă, dacă Europa nu reușește să se angajeze în curând într-un plan unificat și colectiv de producție militară, țările din vest și din sud care se simt mai puțin amenințate de agresiunea rusă ar putea fi înclinate să urmeze exemplul unei noi administrații americane care se retrage din Ucraina și încearcă să ajungă la un acord cu Rusia.
Rezultatul ar putea fi, în cel mai bun caz, o moștenire de amărăciune și neîncredere și, în cel mai rău caz, o fracturare permanentă a cooperării europene.
Dacă europenii nu încep să se planifice pentru cel mai rău scenariu, nu vor avea pe cine să dea vina decât pe ei înșiși.