Strategia europeană de lungă durată: mai multe nave de război în jurul Chinei

Ambițiile navale fac parte din strategia UE de a-și extinde aria de acoperire asiatică și de a contracara ascensiunea în putere a Chinei.

UE urmează să se angajeze, luni, pentru o prezență navală „semnificativă” în Oceanele Indian și Pacific, dar nu este încă clar dacă multe țări europene ar fi dispuse (sau chiar capabile) să trimită o putere de foc în regiunea indo-pacifică, riscând să ajungă la cuțite cu Beijingul, în primul rând economic.

Totuși, această decizie, care face parte dintr-o nouă strategie a UE pentru regiunea indo-pacifică, este un pas diplomatic important pentru blocul comunitar.

Franța, în prim plan

Franța este în prezent singura țară europeană cu forțe navale semnificative în regiune, dar restul UE este supus unei presiuni crescute pentru a-și intensifica eforturile, deoarece armata SUA condusă de președintele Joe Biden identifică din ce în ce mai mult China ca o amenințare majoră la adresa securității globale.

La o reuniune a Consiliului Afaceri Externe de luni, țările UE reprezentate de miniștri de resort sunt așteptate să adopte un document care, pentru prima dată, stabilește o strategie europeană cuprinzătoare față de regiunea indo-pacifică.

Potrivit unui proiect, strategia își propune să răspundă ascensiunii în creștere și agresivității Beijingului și abordează subiecte care variază de la reducerea dependenței economice de China până la extinderea rolului Europei în digitalizare în toată Asia de Sud-Est.

Mai controversat, planul va recunoaște, de asemenea, „importanța unei prezențe navale europene semnificative în regiune indo-pacifică”.

Europenii, reticenți la ape îndepărtate

Pentru majoritatea țărilor UE, cu o aversiune cronică față de aventurile militare la celălalt capăt al lumii, nimic mai mult decât misiuni navale simbolice nu ar reprezenta o schimbare mai radicală a direcției geostrategice, mai ales că există acum temeri intense cu privire la intimidarea militară a Taiwanului și a Filipinelor de către China .

Statele Unite au fost mult timp jandarmul naval al regiunii, căutând să contrabalanseze China și Coreea de Nord, în timp ce Europa a jucat un rol foarte mic până în prezent, scrie Politico.

Cu toate acestea, un diplomat al UE a descris proiectul de luni drept un „pivot” al noii strategii a blocului comunitar. Alessio Patalano, specialist în războiul din Asia de Est în cadrul Departamentului de Studii de Război de la King’s College din Londra, a declarat la rândul lui că este vorba de o „expansiune izbitoare” pentru UE.

Fără brațul nuclear al Marinei Britanice

Desigur, totul depinde de capacitatea UE de a pune în practică această strategie, mai ales fără brațul înarmat al marinei britanice (dotată cu arme nucleare), după Brexit.

Pentru majoritatea țărilor europene, Marea Chinei de Sud nu este o destinație de ales. Germania s-a angajat să trimită o singură fregată în Asia, în august anul trecut. La întoarcerea ei, această navă va fi prima navă de război germană care a traversat Marea Chinei de Sud din 2002.

Având în vedere propriile-i puncte slabe, Antoine Bondaz, specialist în Asia de Est la Fundația pentru Cercetări Strategice, un grup de reflecție din Paris, a declarat că UE ar trebui să creeze noi parteneriate în regiune pentru a-și extinde acoperirea.

„Până când nu vor fi luate în considerare capacitățile UE, UE nu va fi un actor important. Pentru moment, Franța este singura țară care are o strategie reală de securitate în regiunea indo-pacifică”, a declarat Bondaz.

„Autonomia strategică în redactarea discursurilor este un lucru, autonomia strategică pentru a face lucruri și pentru a ne apăra interesele este altceva”.

Sinergia faptelor și interesele economice

Proiectul de strategie indo-pacifică sugerează că prioritatea Europei ar fi să caute parteneri, mai degrabă decât să se bazeze pe propriile sale armate. „UE își va dezvolta în continuare parteneriatele și va consolida sinergiile cu partenerii care împărtășesc aceleași idei și cu organizații competente în domeniul securității și apărării”, indică planul.

Diplomații au susținut că a fost dificil să se creeze o unitate a celor 27 de țări din UE pe baza unei strategii indo-pacifice, deoarece multe țări nu vor să pună în pericol interesele lor comerciale vitale cu China.

Ca urmare, documentul final se concentrează mai degrabă pe cooperare decât pe confruntare. De altfel, titlul documentului este: „Strategia UE pentru cooperare în regiunea Indo-Pacifică”.

„Pentru ca toate cele 27 de state membre să adere la el, desigur, accentul va trebui să fie pus pe cooperare și incluziune”, a declarat un înalt oficial al UE.

Documentul strategic precizează că regiunea indo-pacifică este amenințată de „tensiuni crescânde asupra lanțurilor comerciale și de aprovizionare, precum și în domeniile tehnologic, politic și de securitate”.

„Universalitatea drepturilor omului este, de asemenea, pusă la îndoială”, adaugă documentul. „Aceste evoluții amenință din ce în ce mai mult stabilitatea și securitatea regiunii și nu numai, având un impact direct asupra interesului UE”.

Documentul reflectă în mare parte o parte a planificării strategice a SUA în Indo-Pacific, în special privind rutele de aprovizionare maritimă „libere și deschise”, securitatea și diversificarea comerțului.

Țările cheie din regiunea Indo-Pacific, in special Japonia, Vietnam, Filipine și Australia, și-au exprimat frecvent îngrijorarea cu privire la activitățile maritime agresive ale Chinei. În acest sens, UE nu privește în altă parte.

Conform propunerii, programul UE condus de Franța pentru îmbunătățirea schimbului de informații și a gestionării crizelor pe rutele maritime critice, CRIMARIO, ar fi extins de la Oceanul Indian la Asia de Sud, în Asia de Sud-Est și Pacificul de Sud.

UE declară, de asemenea, că „va stabili un control deplin asupra siguranței maritime și a libertății de navigație, în conformitate cu dreptul internațional, în special UNCLOS”, o trimitere la Convenția Organizației Națiunilor Unite asupra dreptul mării, pe care China este acuzată că o încalcă în Marea Chinei Meridionale.

Reducerea dependenței economice de Beijing

Dincolo de ambițiile maritime, proiectul strategiei indo-pacifice a UE se angajează să reducă dependența economică de China, cel puțin în sectoarele critice, o problemă exacerbată de pandemia Covid-19.

„Diversificarea lanțurilor de aprovizionare ar trebui să contribuie la reziliența economiei europene, în special pentru cele mai sensibile ecosisteme industriale și la reducerea dependențelor strategice de materii prime critice”, indică proiectul.

Mai exact, proiectul menționează „lanțuri de aprovizionare industriale sigure și diverse în domeniul farmaceutic și al asistenței medicale” – o chestiune care a făcut un salt înainte în timpul pandemiei.

Întrucât China și-a pus în vedere digitalizarea Asiei de Sud-Est, UE arată clar că intenționează, de asemenea, să joace un rol.

O abordare coerentă pentru a interacționa cu parteneri cu aceeași idee în regiunea indo-pacifică va fi esențială pentru a debloca întregul potențial al digitalizării în regiune”, indică proiectul. Aruncând o privire asupra modelului de internet strict controlat al Chinei, proiectul adaugă: „Trebuie să recunoască importanța unui spațiu cibernetic global, deschis, gratuit, stabil și sigur”.

Și o întrebare fără răspuns

În ceea ce privește problemele mai puțin sensibile din punct de vedere politic, UE se va angaja să dezvolte „politici ambițioase privind clima și biodiversitatea” și „strategii de decarbonizare pe termen lung”, consolidând în același timp finanțarea durabilă cu partenerii indo-pacifici.

Se vorbește, de asemenea, despre buna guvernare în domeniul pescuitului și de colaborare  în domeniul învățământul superior.

În ciuda naturii aparent globale a documentului de strategie, UE  lasă poate o întrebare crucială în mod deliberat fără răspuns: consideră că China ține sau nu de sfera indo-pacifică?

Statele Unite și aliații săi din regiunea Asia-Pacific au arătat clar că China este văzută în afara acestei sfere. Dar UE și-a inclus într-o manieră intrigantă acordul de investiții cu China în secțiunea comercială a strategiei indo-pacifice.

Un alt indiciu din partea UE care încearcă să evite excluderea Chinei este menținerea reuniunii Asia-Europa (ASEM), la care China este membră.