Prima misiune cu echipaj uman trimisă de China către staţia sa spaţială, aflată în construcţie, a decolat joi cu trei astronauţi la bordul rachetei Long March 2F.
Succesul misiunii este o chestiune de imagine pentru Beijing, care se pregăteşte să sărbătorească pe 1 iulie centenarul Partidului Comunist Chinez (PCC).
Este primul zbor cu echipaj uman efectuat de China în ultimii cinci ani şi va reprezenta o perioadă-record petrecută în spaţiu: trei luni.
Această acțiune este doar ultimul element al unui program spațial care nu a încetat niciodată să ocupe mintea liderilor chinezi din anii 1950.
Face parte din ambiția globală a Beijingului, în competiție directă cu cea a Statelor Unite.
Confruntată cu priceperea americană și sovietică a vremii, conducerea chineză identificase deja acest sector drept o prioritate pe termen lung, plasând foarte repede construcția unei baze de lansare în sânul armatei chineze, la Xichang, în provincia centrală din Sichuan.
Primul satelit chinez,FSW-01, a fost pus pe orbită în 1975. Din anii 1980, președintele Deng Xiaoping a dat un impuls diverselor programe Long March, făcând posibilă dotarea multor sectoare cheie precum telecomunicațiile și televiziunea, dar mai presus de toate programele de apărare, care contribuie la puterea militară chineză.
Cele două departamente în acțiune sunt China Aerospace Science and Technology Corporation (CASC) și brațul său de apărare, CASIC.
Un alt centru de lansare în deșertul Gobi a fost dezvoltat în anii 1990.
Ambiție și cucerire
În 2016 a avut loc misiunea Shenzhou-11: la bordul stației Tiangong-2 timp de aproape șase săptămâni, Jing Haipeng și Chen Dong au devenit instantaneu eroi naționali în China și, fără îndoială, cei trei succesori ai lor din Shenzhou-12 vor avea dreptul la același tratament în mass-media chineză.
Amplasată pe orbita Pământului la sfîrșitul lunii aprilie, Tianhe(„Palatul Celest”) a fost primul modul al Stației Spațiale Chineze (SSC) destinat să concureze cu Stația Spațială Internațională(ISS). Alte aproximativ zece misiuni sunt programate până la sfârșitul anului 2022 pentru construcția SSC.
ISS, care reuneşte Statele Unite, Rusia, Canada, Europa şi Japonia, urmează să iasă din uz în 2024, chiar dacă NASA a menţionat o posibilă prelungire după 2028.
Când va fi finalizată, stația spațială a Chinei va avea dimensiuni similare cu fosta stație sovietică Mir (1986-2001).
Dacă adăugăm trimiterea unui robot pe Marte acum câteva săptămâni, programul spațial chinezesc – produs în întregime local – apare în mod clar ca vârful de lance al unei țări cuceritoare și ambițioase.
Este chiar o parte integrată a celor zece sectoare prioritare ale programului „Made in China 2025”, alături de robotică, energii regenerabile și vehicule electrice.
Un motiv de îngrijorare pentru celelalte puteri spațiale – SUA, Rusia și Europa.
În zilele Războiului Rece s-a desfășurat rivalitatea spațială dintre Washington și Moscova. Acum lumea asistă la o confruntare directă SUA-China: actuala superputere și o pretendentă care vrea să-i ia locul.
