La doi ani după ce Uniunea Europeană a declarat simultan China „competitor economic”, „rival sistemic” și „partener de cooperare cu care UE are obiective strâns aliniate”, blocul încă nu deslușește intențiile Beijingului.
Chiar dacă China – condusă în forță de președintele Xi Jinping – avansează în Europa cu o strategie menită să îndepărteze continentul de Statele Unite, mesajele de la liderii europeni rămân confuze, notează Politico. Germania trimite comunicate mixte despre o colaborare cu administrația Biden pentru a aborda o Chină agresivă.
Franța spune că Europa trebuie să fie mai puțin dependentă de importurile chineze – deși nimeni nu știe cum s-o facă. Ungaria și Polonia apelează la Beijing pentru vaccinuri care nu au fost aprobate de Agenția Europeană pentru Medicamente.
Italia și Luxemburg sunt mândre aliate la inițiativei lui Xi, “Belt and Road”. Între timp, apelul european pentru „autonomie strategică”, care a căpătat avânt când Donald Trump a ocupat Casa Albă, a rămas în mare măsură în vigoare, chiar dacă Joe Biden pledează pentru strângerea legăturilor UE-SUA-NATO. „Europenii par somnambuli cu privire la numeroasele provocări urgente ridicate de China și visează despre o autonomie strategică pe care nu reușesc să o concretizeze. În prezent, există o lipsă totală de măsuri concrete, precum și o lipsă completă de evaluări serioase, privind vulnerabilitățile noastre în cooperarea cu China”, a declarat Antoine Bondaz, cercetător la Fundația pentru Cercetări Strategice, un grup de reflecție din Paris. Pentru Beijing, obiectivul economic și strategic este simplu: să se ferească de posibilitatea unei opoziții transatlantice unite, pe măsură ce își propune să depășească SUA ca cea mai mare economie din lume – și să se stabilească ca un hegemon puternic.
Provocare strategică
Mai degrabă decât să elaboreze o politică orientată către obiective asupra Chinei, blocul european a reacționat pasiv la provocările economice, diplomatice și militare ale Beijingului. Mai ales economice: când Comisia Europeană a respins propunerea franco-germană de fuzionare a giganților feroviari Alstom și Siemens în martie 2019, pe motive de concurență, exporturile CRRC din China – cel mai mare producător de material rulant din lume – au explodat cu 60% de la an la an, iar compania controlată de stat achiziționează tot mai multe active la nivel global.
„În ultimii ani, Europa s-a trezit la provocarea strategică pusă de ascensiunea Chinei”, spune Boris Ruge, vicepreședinte al Conferinței de securitate de la München. „Dar UE și statele sale membre au încă un drum lung de parcurs în ceea ce privește dezvoltarea unei înțelegeri sofisticate a Chinei și reunirea pentru a formula un răspuns care poate fi descris ca fiind strategic”.
UE s-a arătat receptivă cu preferințele Beijingului pentru un angajament activ, deschizând trei noi seturi de dialog la nivel înalt cu ajutoarele de vârf ale lui Xi Jinping anul trecut privind comerțul, schimbările climatice și politicile digitale. O tentativă de intervenție din partea administrației Biden nu a reușit să oprească UE de la semnarea pactului de investiții cu China, chiar dacă, din punct de vedere economic, Xi a arătat clar că scopul Beijingului este de a aprofunda dependența țărilor străine de lanțul de aprovizionare chinez. „China va face cu siguranță ceea ce încearcă întotdeauna să facă: să fie cât mai autosuficientă și să încerce să nu fie vulnerabilă”, a comentat Jorg Wuttke, care conduce Camera de Comerț a UE din China. Prinse între Washington și Beijing, capitalele europene nu știu cum să răspundă în fața politicii strategice a gigantului asiatic. Până când?
