Soarta Europei, jucată la ruleta rusească

Inevitabilul s-a produs și Federația Rusă, la fel ca-n 2014, a mai smuls o halcă din Ucraina fără să tragă un singur glonț. Recunoașterea dreptului la autodeterminare al regiunilor Donețk și Luhansk lasă Europa în ofsaid – dacă Occidentul se implică și militar, riscă să intre în conflict cu una dintre cele mai puternice armate din lume, dacă merge doar pe cartea sancțiunilor, s-ar putea să nu o răsfoiască prea mulți căci relația economică UE – Rusia este încă foarte strânsă și mulți au de pierdut din cauza acestor pedepse comandate de la Casa Albă. Una peste alta, soarta Europei este jucată la ruleta rusească și unii lideri din Vest, mai neîndemânatici, și-au cam tăiat degetele.

Cum prima variantă pică, UE rămâne să vadă ce fel de sancțiuni va impune Rusiei. Deși America insistă pentru cele mai dure, Bruxellesul știe că așa ceva este imposibil. Rusia nu este Cuba, dau de înțeles europarlamentarii.

Gazprom, elefantul din camera negocierilor

Se bate toba prea mult pe forța militară a Rusiei când Moscova are o armă poate la fel de puternică. Azi, omenirea nu se mai sperie atât de mult de soldați și rachete, iar adevărata forță este în mâinile corporațiilor și a multinaționalelor, entități care au capacitatea de a numi (și demite) lideri politici în mai toate țările lumii. Federația Rusă, lesne de bănuit, nu se numără printre ele.

Astfel, când negociază cu alți președinți, Vladimir Putin merge însoțit peste tot de „umbra” Gazpromului. Este elefantul din cameră, cu trompa mereu pregătită să lovească în cei care nu țin cont de interesele Rusiei.

Se știe că vânzările de gaze și petrol sunt vaca de muls a Kremlinului, dar Europa nu dorește/ nu este pregătită să întrerupă fluxurile energetice pe care le primește din Rusia. Și nu o va face nici în cazul unui conflict armat în Ucraina, deși Casa Albă insistă pentru asta; e și firesc să o facă, americanii au interesul să le vândă europenilor gaz lichefiat. Iată de ce de la Washington se strigă întruna că în timp ce Europa cântărește cum să-l sancționeze pe Vladimir Putin, UE de fapt ajută la finanțarea mașinii de război a Moscovei plătind rușilor miliarde pentru petrolul și gazul importat.

UE, divizată. Cine achită „factura” sancțiunilor?

Este clar că în jurul acestei enigme nu poate exista o cale ușoară de urmat.

La nivel declarativ, într-un spectacol public de aliniere cu Washingtonul, liderii de la Bruxelles au vorbit dur cu privire la sancțiunile ce vor fi dictate împotriva șio Vladimir Putin. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a promis să scoată Rusia din sistemul bancar internațional, iar premierul britanic Boris Johnson a declarat că firmele rusești nu vor putea efectua tranzacții în dolari și lire sterline.

Însă nu toată lumea este de acord cu o exacerbare a sancțiunilor. Premierul Italiei, de exemplu, a preferat să adopte o cale moderată în locul unui ton belicos. În fața ofensivei partenerilor europeni, Mario Draghi a subliniat că sancțiunile dictate împotriva Rusiei nu ar trebui să includă și sectorul energetic! De asemenea, și Germania, cea mai mare economie din UE, este lipsită de entuziasm când vine vorba de pedeapsa ce va fi aplicată Moscovei. Rolf M. A. Zentzenich, liderul grupului parlamentar al social-democraților nemți, a recunoscut că efectele negative asupra economiei vor fi devastatoare dacă Federația Rusă este împiedicată să-și vândă gazul, țițeiul și cărbunele în Europa!

În 2020, Federația Rusă a fost principalul partener comercial în tranzacțiile cu țiței al Uniunii Europene, cu mult înaintea Norvegiei, a Kazahstanului și a SUA. Și un alt aspect de ținut cont: mari companii europene, precum Shell și Total, sunt implicate în proiecte importante derulate cu firme din Rusia, având afaceri comune de ordinul miliardelor de euro.

În contextul dat, întrebarea care se pune este dacă cetățenii vest-europeni sunt sau nu dispuși să facă sacrificii pentru Ucraina. Pentru că întreg costul sancțiunilor va fi împărțit de Rusia cu Occidentul, asta-i cert. Și, ca întotdeauna, efectul se va răsfrânge asupra întregii societăți, dar lovind mai ales în oamenii simpli.