În condițiile în care prețurile europene la energie sunt la niveluri amețitoare, s-ar putea părea că Rusia deține toate atuurile pe termen scurt în ceea ce privește gazele naturale.
Dar jocul pe termen lung pentru Gazprom este periculos:compania întâmpină dificultăți în a redirecționa gazul siberian în altă parte – iar cifrele arată clar acest lucru, notează Politico. Rusia este pe cale să trimită 16 miliarde de metri cubi pe an către China prin singura sa conductă siberiană, în comparație cu cei aproximativ 200 mld. mc pe an pe care i-ar fi vândut în mod normal Europei.
Gazoductul Rusia-China, denumit „Power of Siberia”, va putea transporta în cele din urmă 38 de miliarde de metri cubi pe an atunci când va fi complet operațional, în 2025. Cu toate acestea, planurile sino-ruse privind orice conectivitate suplimentară a conductelor par în prezent îndepărtate și descurajante din punct de vedere comercial.
În plus, de la acordul inițial privind gazoductul din 2014, dinamica gazelor naturale s-a schimbat pentru China: energiile regenerabile și chiar hidrogenul sunt alternative din ce în ce mai viabile. Astfel, Gazprom ar putea rămâne în cele din urmă cu un activ blocat.
Chiar și cele mai optimiste proiecții duc capacitatea de export a gazoductului rusesc către China la 128 de miliarde de metri cubi pe an până în 2030 – încă considerabil mai mică decât vânzările istorice către Europa.
În concluzie, până în 2030, Gazprom are puține opțiuni în afara Europei.
Chiar dacă Rusia a trimis încă 3,2 miliarde de metri cubi de gaze naturale lichefiate (GNL) în China și în prima jumătate a acestui an, China preferă să cumpere GNL din Statele Unite, nu gazele naturale din Rusia prin conducte terestre.
Într-adevăr, cumpărătorii chinezi au contractat deja aproximativ o treime din cei aproximativ 160 de miliarde de metri cubi din următorul val de capacitate de export de GNL din SUA, actuală sau planificată.
Pe de altă parte, lăsând la o parte vulnerabilitatea sa imediată, Europa a deschis acum posibilitatea de a elimina importurile rusești până în 2030, dacă nu chiar mai devreme. Viitoarea capacitate de a se lipsi de gazul rusesc este în sine o formă de influență, iar europenii trebuie să își facă eforturile mai ambițioase și mai transparente.
Dacă devine mai clar că cel mai important canal de export al Gazprom se închide definitiv, gigantul gazului ar putea fi decapitalizat în mare măsură de investitori.
Președintele Vladimir Putin înțelege piețele de energie, speranța sa ar putea fi aceea de a restabili în Europa mai mulți clienți conformi pentru Gazprom. La urma urmei, compania a mai fost nevoită să își închidă producția înainte – așa cum a făcut-o în timpul blocajelor COVID-19 – și cu puține probleme.
S-ar putea să se gândească că va trebui să aștepte Europa doar pentru o iarnă. Dar, fără acces imediat la expertiza și echipamentele de GNL din Occident și în contextul topirii permafrostului de sub conductele Gazprom, aceasta este o propunere cu risc ridicat. Și dacă Europa poate reuși în această primă rundă, Gazprom și Putin riscă să piardă jocul pe termen lung.