Insulele fostului imperiu al Marii Britanii au servit drept jurisdicție avantajoasă pentru toată lumea, de la oficiali chinezi bogați în numerar, la oligarhi ruși și firme occidentale până la acoperirea fondurilor care caută impozite mai mici – sau secret complet.
Lumea pierde 427 miliarde de dolari pe an din cauza evaziunii fiscale corporative și personale, conform estimărilor din Tax Justice Network. Aproximativ 245 de miliarde sunt transferate de multinaționale în paradisuri fiscale.
Pe măsură ce puterea Regatului Unit s-a prăbușit, unele dintre posesiunile sale au devenit teritorii autoguvernate, dar cu acorduri de apărare britanice și legături puternice cu Londra.
Unele dintre aceste 14 teritorii britanice de peste mări- inclusiv Bermuda, Insulele Virgine Britanice (BVI), Insulele Cayman, Gibraltar și Insulele Turks și Caicos – trăiesc dintr-un amestec de turism și mai ales finanțe exotice impenetrabile controalelor fiscale.
Paradisurile fiscale britanice sunt responsabile pentru 29% din pierderile impozitelor pentru multinaționale, Tax Justice numește BVI, Insulele Caiman și Bermuda ca “principalii factori ai scurgerii impozitelor corporative”.
În esență, s-au dezvoltat două rețele de paradisuri fiscale rivale: rețeaua britanică și una mai continentală cu influență europeană, care include Irlanda, Cipru, Luxemburg, Malta, Olanda și Elveția.
Odată cu acordul G7 de a impune la nivel global un impozit pe profitul marilor companii multinaționale, se așteaptă ca aceste țări să facă lobby pentru a-și păstra cât mai multe avantaje fiscale.