Scandalul Wirecard cutremură Germania. Ancheta uriașei fraude se apropie de Merkel

Săptămâna aceasta, cancelarul Angela Merkel și ministrul de Finanțe, Olaf Scholz, vor fi audiați în Bundestag.

Constituită în octombrie anul trecut, obiectivul principal al anchetei este de a afla de ce autoritățile de reglementare germane nu au reușit să identifice unul dintre cele mai grave cazuri de fraudă corporativă din țară și să ia măsuri pentru prevenirea acesteia.

A fost o întrebare inofensivă, pusă cu puțin înainte de miezul nopții, după aproximativ nouă ore, într-o şedinţă de audieri parlamentare epuizantă privind scandalul Wirecard.

„Aţi deținut vreodată acțiuni Wirecard?” l-a întrebat Cansel Kiziltepe, deputat social-democrat, pe Ralf Bose, șeful auditorului german Apas. Răspunsul său a provocat un cutremur politic și a pus capăt brusc carierei sale de peste 30 de ani.

Fost partener la KPMG, Bose conducea o agenție guvernamentală care este în mod normal protejată de controlul public prin legi stricte privind secretul. Dar aceste legi nu se aplică anchetei Bundestag asupra Wirecard. Bose a dezvăluit că a cumpărat și vândut acțiuni Wirecard în timp ce Apas investiga auditorul EY al Wirecard. Câteva ore mai târziu, guvernul german a început să cerceteze tranzacțiile. Și în câteva săptămâni, Bose fusese concediat, scrie Black News.

Admiterea sa târzie în decembrie anul trecut a fost unul dintre punctele culminante ale unei anchete care a electrizat clasa politică a Berlinului și a dus la o serie de demisii în rândul autorităților de reglementare și al directorilor financiari.

„Cu Bose a fost unul dintre acele momente când ai știut pe loc că această persoană va trebui să plece”, spune Matthias Hauer, unul dintre parlamentarii care conduc ancheta.

1,9 milioane de euro s-au evaporat

Constituită în octombrie anul trecut, obiectivul principal al anchetei este de a afla de ce autoritățile de reglementare germane nu au reușit să identifice unul dintre cele mai grave cazuri de fraudă corporativă din țară și să ia măsuri pentru prevenirea acesteia – și să descopere cum să împiedice repetarea ei.

Autoritățile germane păreau oarbe atunci când Wirecard a anunțat în iunie anul trecut că 1,9 miliarde de euro lipsesc din conturile sale și câteva zile mai târziu s-au prăbușit în insolvență.

Ancheta atinge un punct culminant, săptămâna aceasta: parlamentarii îi vor interoga pe cancelarul Germaniei, Angela Merkel, și pe ministrul de Finanțe, Olaf Scholz. Cu doar cinci luni înainte de alegerile naționale, într-un moment agitat în politica germană, audierile ar putea modela dezbaterea politică pentru următoarele săptămâni.

Merkel a făcut lobby pentru Wirecard în China

Parlamentarii vor dori să știe de ce Merkel a făcut lobby pentru Wirecard în China, atunci când rapoartele despre presupuse fraude la companie au fost în atenţia publicului de luni de zile.

Scholz va chemat să explice modul în care BaFin, autoritatea de reglementare financiară pe care o supraveghează, nu numai că nu a reușit să descopere frauda Wirecard, ci a urmărit vânzătorii scurți și jurnaliștii Financial Times, care au evidențiat primii neregulile de la acestă companie.

Scholz, care candidează din partea social-democrațior la alegerile din septembrie pentru postul de cancelar al Germaniei, a pus cea mai mare parte din vină pe umerii auditorilor Wirecard.

Totodată, el a încercat să-și liniștească criticile lansând o reformă amplă a reglementării financiare în Germania, consolidând în mod substanțial puterile BaFin și braconându-l pe Mark Branson, respectatul șef al regulatorului elvețian Finma, ca noul șef al BaFin.

Dar acest lucru nu a risipit criticile persistente asupra inacțiunii ministerului său înainte de prăbușirea Wirecard. Lisa Paus, unul dintre parlamentarii Verzilor din anchetă, spune că Scholz a fost condus de dorința de a hrăni unul dintre rarele exemple ale Germaniei de succes în tehnologie.

„Aveți această impresie că aceasta a fost o companie emergentă Dax pe care ministerul de finanțe a vrut să o protejeze cumva”, spune ea. „În toate momentele critice, au decis în favoarea Wirecard”.

„Instituțiile de stat și suverane au fost lăsate să fie înșelate de o bandă criminală”

Deliberările anchetei sunt în curs de desfășurare, dar au oferit deja momente dramatice care i-au lăsat pe parlamentari gâfâind neîncrezători. Aceștia și-au exprimat uimirea față de amploarea operațiunii de lobby Wirecard, cu rețeaua sa de foști șefi de poliție, miniștri și spymasters, și la dezvăluirile că angajații BaFin au tranzacționat acțiuni Wirecard în timp ce compania era investigată. De asemenea, aceștia și-au exprimat șocul față de poveștile fanteziste pregătite de avocații Wirecard care pretindeau presupusele tentative ale jurnaliștilor de a șantaja compania.

„Este posibil ca lockdown-ul să fi închis toate teatrele din Germania, dar această anchetă a compensat în totalitate această pierdere”, spune Michael Maier, un jurnalist austro-german senior-editor la cotidianul Berliner Zeitung.

Vor trece multe săptămâni până când membrii comisiei își vor întocmi raportul final, care trebuie publicat până la sfârșitul mandatului parlamentar în septembrie. Dar un lucru este deja clar, spun deputații: că scandalul Wirecard ar fi putut fi prevenit dacă autorități precum BaFin ar fi făcut legăturile evidente și nu ar fi ignorat abundența semnalelor de avertizare despre comportamentul suspect al companiei.

„Putem spune astăzi că au existat indicații convingătoare și justificate ale activității infracționale ale Wirecard, pentru autoritățile noastre, pentru BaFin, pentru procurorii din München, pentru alte agenții de supraveghere și, de asemenea, pentru politicienii din ministerul de finanțe”, spune Florian Toncar, un deputat al Democraților Liberi, aflaţi în opoziţie.

Cu toate astea, agențiile de supraveghere nu au fost acționate. Dimpotrivă, „instituțiile de stat și suverane au fost lăsate să fie înșelate de o bandă criminală”, spune Fabio De Masi, deputat de stânga și unul dintre cei mai proeminenți membri ai comisiei de anchetă.

Anchetă de dimensiuni fără precedent

Ancheta a fost una dintre cele mai exhaustive întreprinse vreodată de Bundestag. Înzestrați cu puteri de citare asemănătoare cu cele ale procurorilor criminalişti, parlamentarii au acumulat aproape un terabyte de date și 174.000 de pagini de documente și au interogat peste 80 de martori și experți, unii dintre ei în mod repetat.

De asemenea, au mandatat doi anchetatori speciali, unul pentru a cerceta legăturile Wirecard cu agențiile de aplicare a legii și serviciile secrete și altul pentru a evalua activitatea auditorului său, EY, care a dus la un raport de condamnare.

Uneori, audierile s-au apropiat de teatrul absurdului – în special interogarea fostului director executiv al Wirecard, Markus Braun, care a fost primul martor al anchetei.

Braun, care fusese chemat din custodia poliției și își dăduse adresa ca „penitenciarul din Augsburg”, a precizat că nu va trece dincolo de o scurtă declarație introductivă – însă oricum parlamentarii l-au interogat timp de trei ore bune.

Răspunsurile sale robotice la aproximativ 150 de întrebări au alternat între „Nu pot răspunde astăzi”, „Îmi exercit dreptul de a păstra tăcerea” și „Mă refer la declarația mea”. Braun chiar a refuzat să confirme că are o fiică sau care este titlul tezei sale de doctorat.

Deși au făcut puține progrese cu Braun, parlamentarii au urmărit cu obstinație linii de anchetă care au dus la o serie de demisii. Cei mai proeminenți au fost șeful BaFin, Felix Hufeld și adjunctul său Elisabeth Roegele, care au fost forțați să plece din companie în ianuarie.

Interogatorii de la primele ore ale dimineții

Apoi, este Edgar Ernst, șeful supravegherii contabile FREP: Hubert Barth, șeful german al EY; Alexander Schütz, membru al consiliului de supraveghere al Deutsche Bank; Jana Hecker, șefa piețelor de capital de capital UniCredit; și analistul Commerzbank, Heike Pauls. Șeful de audit al Deutsche Bank, Andreas Loetscher, fost partener EY care se ocupa de auditul Wirecard, a renunțat, de asemenea. Și, desigur, este Bose, fostul șef al Apas, care a fost concediat la mijlocul lunii ianuarie.

Judecând după de numărul de demisii, istoricul anchetei a fost destul de respectabil”, spune De Masi.

Presiunea a fost neobosită. Pentru a restrânge procedurile în ultimele 11 luni ale unui mandat parlamentar de patru ani, parlamentarii au lucrat 24 de ore din 24, interogatoriile martorilor fiind adesea începute la primele ore ale dimineții.

„Orice sceptic al democrației parlamentare ar trebui să participe la o audiere și ar fi imediat convertiți”, spune Maier.

De partea infractorilor

Un punct cheie al anchetei a fost controversata decizie a BaFin din februarie 2019 de a impune interzicerea vânzării în lipsă a acțiunilor Wirecard, în ciuda îndoielilor exprimate de Bundesbank, banca centrală a Germaniei.

„Aceea a fost probabil cea mai mare greșeală pe care au făcut-o autoritățile noastre ”, spune Danyal Bayaz, deputat al Verzilor în comisie. „În acel moment au luat partea infractorilor și au investigat jurnaliștii și participanții la piață care puneau întrebări critice.”

Dar niciuna dintre autoritățile de reglementare germane nu a ieșit cu reputația lor nepătată din procedurile Wirecard. Procurorii penali din München care îl anchetează în prezent Markus Braun și alți directori Wirecard pentru fraudă au fost, de asemenea, supuși unui control intens.

Parlamentarii i-au criticat pentru că nu au emis un mandat de arestare pentru Jan Marsalek, fostul ofițer-șef de operațiunii al Wirecard, în ziua în care compania a dezvăluit gaura masivă din bilanț. Marsalek, care este considerat unul dintre creierii fraudei și se află în prezent pe o lista neagră a Interpol, a reușit să fugă în capitala bielorusă Minsk și de atunci nu se mai ştie nimic de el.

Rolul procurorilor din München în interdicția de vânzare în lipsă BaFin s-a dovedit, de asemenea, controversat. Procurorul șef Hildegard Bäumler-Hösl le-a spus parlamentarilor că acum doi ani a primit un telefon curios de la un avocat cunoscut din München care lucra pentru Wirecard. El i-a spus că reporterii Bloomberg au încercat să șantajeze compania de plăți: se presupune că au amenințat că vor „lua o ofertă de la FT” și vor publica articole negative despre Wirecard, dacă nu plătesc 6 milioane de euro.

Bäumler-Hösl a trimis o notificare către BaFin rezumând informațiile. Temându-se de așa-numitul „atac scurt” asupra Wirecard, BaFin a emis apoi actuala sa infamă interdicție de vânzare pe scurt, care părea să sugereze că cea mai mare problemă a Wirecard a fost aceea că speculatorii au pariat pe scăderea prețului acțiunii, mai degrabă decât pe acuzațiile de fraudă care se învârteau în jurul companiei.

Povești inventate

Dar povestea șantajului a fost o ficțiune. Discuțiile dezvăluite de parlamentari pe platforma de mesagerie Telegram între Marsalek și șeful departamentului juridic al Wirecard arată „că el însuși a inventat toată această poveste”, spune Jens Zimmermann, deputat social-democrat în comisia de anchetă.

Bäumler-Hösl a insistat în parlament că echipa ei a transmis pur și simplu informația către BaFin fără a evalua acuratețea acesteia. BaFin, pe de altă parte, a declarat că procurorii au subliniat într-o serie de apeluri telefonice că informațiile sunt credibile. Cu toate acestea, într-o scrisoare adresată Bloomberg la acea vreme, Wirecard însăşi a pus la îndoială veridicitatea cererii de șantaj. Bloomberg a negat, de asemenea, că reporterii săi au încercat vreodată să facă presiuni asupra Wirecard.

„Toată lumea din comitet a fost surprinsă că o poveste inventată de Wirecard. . . a ajuns să fie cauza interdicției de vânzare în lipsă”, spune Zimmermann.

„Prea mare și complex”

Au fost găsite și alte agenții suspectate că au închis ochii, cum ar fi autoritatea de combatere a spălîrii de baani din Bavaria de Jos, unde îşi are sediul Wirecard. Parlamentarii au fost șocați de cât de slab echipată era o instituţie care trebuia să supravegheze o companie de o asemenea complexitate. Lipsea chiar o bază de date cuprinzătoare a firmelor aflate sub jurisdicția sa.

„Aveți șase până la șapte angajați cu normă întreagă care supraveghează mii de dealeri auto și agenți imobiliari”, spune Hauer. „Cum ar putea să supravegheze o companie cotată la Dax cu 58 de filiale, multe dintre ele cu sediul în străinătate?”

FREP, organismul de supraveghere contabilă din Germania, a fost, de asemenea, în vizorul parlamentarilor. Șeful său, Ernst, a recunoscut parlamentarilor că organismul, care a fost fondat în urma fraudei contabile Enron, nu avea resursele necesare pentru a efectua audituri profunde asupra companiilor îndoielnice. Ernst a declarat că bugetul FREP a fost menținut în mod deliberat mic pentru a limita povara financiară asupra companiilor germane, care finanțează organismul.

Cu toate acestea, la începutul anului 2019, BaFin a cerut FREP să investigheze conturile Wirecard. Aștepta încă raportul agenției în iunie anul următor, când Wirecard s-a prăbușit în insolvență.

„FREP este cu siguranță unul dintre vinovați, pentru că știau că Wirecard este prea mare și prea complex pentru ca ei să poată face față și totuși nu au spus nimic”, spune Zimmermann.

Problemele FREP au culminat la începutul acestui an, când comitetul de anchetă a dezvăluit că Ernst a ignorat regulile stricte de guvernanță corporativă ale agenției. El le-a spus parlamentarilor că s-a alăturat consiliului de supraveghere al angrosistului german Metro, în ciuda unei reguli impuse în 2016 care interzicea personalului agenției să mai preia alte funcții de conducere externe. În februarie a fost obligat să demisioneze.

În Bavaria, ca în Sicilia

O altă victimă a fost Schütz, membru al consiliului de supraveghere al Deutsche Bank. Soarta sa a fost pecetluită la mijlocul lunii ianuarie, când parlamentarii comisiei de anchetă l-au interogat pe Christian Sewing, directorul executiv al Deutsche Bank.

Zimmermann l-a confruntat cu un e-mail trimis de Schütz către Braun la începutul anului 2019, chiar după ce Financial Times raportase acuzațiile de denunțare a fraudelor contabile în Singapore. Schütz i-a spus lui Braun că a cumpărat recent acțiuni suplimentare la Wirecard și l-a îndemnat pe Braun să facă ziarul complice la asta !!”. Sfatul a fost izbitor, având în vedere reputația Wirecard de intimidare, spionare și piratare a criticilor săi.

Un Sewing confuz a refuzat să comenteze e-mailul. Dar Deutsche Bank a descris-o ulterior ca fiind „inacceptabilă”, iar mai târziu Schütz și-a anunțat demisia din consiliul de administrație al băncii.

Pentru deputați, corespondența lui Schütz a arătat amploarea rețelei vaste a oamenilor de afaceri, politicienilor și lobbyiștilor Wirecard. Unul dintre cei aflați pe ştatul de plată a fost Waldemar Kindler, fostul șef de poliție bavarez. Parlamentarii au descoperit în timpul anchetei că și-a folosit influența pentru a obține un permis de arme de foc pentru șoferul lui Braun.

„Poate vă așteptați la astfel de lucruri să se întâmple în Sicilia, dar nu și în Bavaria”, spune Maier.

Un dezastru cu politicieni

Un alt consilier plătit generos de Wirecard pentru serviciile sale a fost fostul ministru german al Apărării, Karl-Theodor zu Guttenberg. El i-a cerut lui Merkel în septembrie 2019 să mijlocească pentru Wirecard pentru o achiziție pe care o făcea în China. Cancelarul a ridicat în mod corespunzător problema în călătoria ei oficială în China câteva zile mai târziu.

Hans Michelbach, deputat al blocului guvernamental CDU/CSU, spune că ancheta a dezvăluit că Wirecard a cheltuit 62,4 milioane de euro doar în cei patru ani din 2016 până în 2020 pentru activități de lobby – o cifră neobișnuit de mare pentru o companie germană.

„Faptul că foști miniștri, secretari de stat, un fost șef de poliție și un politician încă activ la Berlin, toți și-au permis să fie exploatați de Wirecard, mă lasă fără cuvinte”, spune el.

Niciunul dintre eforturile lor nu a reușit să salveze Wirecard, a cărui prăbușire a eliminat valoarea de piață de 24 de miliarde de euro. „Aceștia au fost banii micilor investitori. . . oameni care acum trebuie să se ridice la ora 5 dimineața și să facă o tură dublă pentru că economiile lor de familie au fost distruse ”, spune De Masi.

El spune că el și colegii săi simt că sunt datori faţă de oamenii aceștia să ajungă elucideze dezastrul Wirecard – chiar dacă adesea înseamnă să lucrezi până de la primele ore ale dimineţii până târziu în noapte.