AcasăȘTIRI EXTERNEScandalul interceptărilor. Legături tulburi între puterea israeliană și fabricantul Pegasus

Scandalul interceptărilor. Legături tulburi între puterea israeliană și fabricantul Pegasus

Scandalul interceptărilor. Legături tulburi între puterea israeliană și fabricantul Pegasus

Dezvăluirile despre utilizarea spyware-ului Pegasus pentru a monitoriza jurnaliștii și activiștii din întreaga lume, dar și șefi de stat și de govern, au atras atenția presei asupra legăturilor care ar putea exista între puterea israeliană și NSO Group, producătorul Pegasus.

Președintele Emmanuel Macron, fostul său premier Édouard Philippe și o duzină de miniștri francezi s-au aflat pe lista potențialelor ținte ținte ale cyberspionilor Marocului, care dispuneau de instrumentul de supraveghere israelian Pegasus, potrivit dezvăluirilor consorțiului de jurnaliști de investigație Forbidden Stories și Le Monde.

„Dacă faptele sunt adevărate, este, evident, foarte grav”, a reacționat Palatul Elysee. Ulterior, Marocul s-a grăbit să spună că nu folosește Pegasus, iar NSO, celebrul producător israelian de programe spion, a adăugat că Emmanuel Macron „nu este și nu a fost niciodată țintă sau nu a fost niciodată selectat ca țintă de către clienții NSO”.

„Unde merge Netanyahu, vine și NSO”

Nu lipsește decât o reacție a autorităților israeliene. Rolul statului evreu în exportul software-ului Pegasului și posibilele sale legături cu NSO este obiectul unei atenții mediatice (și nu numai) măsură ce ramificațiile din acest scandal se înmulțesc.

Rabat a început să utilizeze acest instrument de monitorizare în 2019, la scurt timp după ce Marocul și Israelul au reluat relațiile comerciale, ceea ce a condus la normalizarea relațiilor diplomatice în decembrie 2020, subliniază Forbidden Stories.

Aceeași coincidență cu Ungaria și India. Se crede că aceste două state au pus în mișcare mașina de spionaj Pegasus în 2019, în urma vizitelor oficiale ale fostului premier israelian Benjamin Netanyahu în cele două țări.

Unde merge Netanyahu, vine și NSO”, susține ziarul israelian de centru-stânga Haaretz, care amintește că Arabia Saudită a semnat un acord cu producătorul Pegasus în timpul negocierilor cu privire la normalizarea relațiilor cu Israel.

Pegasus, o pârghie de negociere

Mai clar, statul evreu este suspectat că folosește NSO ca „instrument de negociere” pentru a-și atinge obiectivele diplomatice, chiar dacă aceasta înseamnă a pune „o armă de supraveghere în masă” în mâinile guvernelor cu înclinații autoritare cunoscute, rezumă Financial Times.

„Este sigur că, din punct de vedere al imaginii, toată această afacere dăunează reputației Israelului”, recunoaște Daniel Cohen, specialist în probleme de securitate cibernetică la Institutul Internațional de Cercetare a Terorismului din Herzliya, contactat de France 24.

Chiar dacă guvernul israelian și NSO nu au recunoscut oficial niciodată că accesul la această tehnologie de ciberespionaj ar putea face parte din negocierile diplomatice, ipoteza „pare plauzibilă” pentru Lior Tabansky, autorul cărții „Securitatea cibernetică în Israel” și cercetător la Centrul de cercetare interdisciplinară Blavatnik de la Universitatea din Tel Aviv.

Vânzările softului, supravegheate de apărarea israeliană

În primul rând, deoarece fiecare vânzare de Pegasus către un stat străin „este supravegheată de Ministerul israelian al Apărării”, afirmă acest specialist. Cu alte cuvinte, guvernul exercită controlul asupra exporturilor acestui instrument.

Dar, de asemenea, pentru că „Benjamin Netanyahu a urmărit o strategie de a căuta să profite de avantajul relativ al Israelului în sectoare inovatoare pentru a-și atinge obiectivele politice și diplomatice”, rezumă Lior Tabansky. Pentru acest expert, Israelul ar fi putut folosi NSO „cum alte alte țări își folosesc know-how-ul în armament pentru a negocia anumite alianțe”.

Normalizarea relațiilor israeliene și normalizarea ascultărilor

Cu o nuanță, spune Daniel Cohen. „Nu este obiceiul Israelului să aducă arme digitale ofensive la masa negocierilor”. Dacă Pegasus ar fi putut fi folosit ca instrument diplomatic, „discuțiile trebuie să fi avut loc în spatele ușilor închise, departe de negocierile oficiale”, subliniază el.

La rândul său, Cohen crede mai degrabă că accesul la Pegasus pentru țări precum Arabia Saudită sau Maroc a venit „în mod natural după îmbunătățirea relațiilor diplomatice cu Israelul”. Era un fel de clauză tacită: țările au înțeles că, reluând un dialog mai pașnic, ar putea obține mai ușor această tehnologie mult râvnită fără teama unui veto din partea guvernului israelian.

Spionii de la capătul firului

Mai mulți oficiali europeni și americani în chestiuni de securitate națională au declarat că Israelul va folosi  NSO pe post de cal troian pentru spionii săi. „Ar fi o prostie să credem că NSO nu împărtășește informațiile pe care le obține despre clienții săi cu serviciile secrete”, a declarat un fost oficial al securității naționale americane pentru Washington Post.

În acest caz, software-ul Pegasus ar fi o ușă din dos care ar permite spionilor israelieni să se conecteze la el de la distanță pentru a afla cine sunt clienții NSO care interceptează.

Un scenariu pe care compania israeliană l-a numit „teoria pură a conspirației”. Nu este de mirare că grupul respinge aceste acuzații: „dacă s-ar dovedi că software-ul lor are un backdoor, NSO ar risca să-și piardă toți clienții, pentru care discreția este fundamentală”, notează Daniel Cohen.

El nu ar fi „surprins” dacă serviciile de informații israeliene ar căuta accesul la datele lui Pegasus. Dar teza unui backdoor se potrivește prost cu profilul atipic al NSO. „Aceasta nu este clasica întreprindere israeliană din sectorul militar sau de informații”, subliniază el.

O companie atipică

Cei doi fondatori principali – Shalev Hulio și Omri Lavie – nu erau membri ai Unității 8.200, celebra școală pentru spioni cibernetici, spre deosebire de un număr mare de antreprenori israelieni care au fondat companii de informații electronice.

„Este una dintre puținele companii din acest sector care nu are nicio legătură dovedită cu serviciile de informații militare”, confirmă Lior Tabansky.

NSO este, de asemenea, parțial deținută de investitori americani, ceea ce întărește imaginea unei companii mai independentă de puterea israeliană decât majoritatea concurenților săi interni.

Atât de mult încât „atunci când NSO a oferit guvernului un instrument pentru urmărirea cazurilor de Covid-19 la începutul epidemiei, acesta din urmă a refuzat sub pretextul că nu avea încredere într-o companie complet privată”, spune Daniel Cohen.

În încercarea de a limita daunele, guvernul iasraelian a anunțat marți seară înființarea unei „comisii” pentru a reflecta asupra reformelor care urmează să fie puse în aplicare pentru a împiedica istoria să se repete și Pegasus să se regăsească în mâini greșite.

 

author avatar
Tudor Borcea