Sancțiunile UE împotriva miliardarilor ruși se clatină. Juriștii internaționali, concluzii tranșante

Din ce în ce mai multe voci cu autoritate susțin că sancțiunile UE împotriva miliardarilor ruși nu fac decât să destabilizeze economia globală.  După un an de sancțiuni s-a ajuns la concluzia că Occidentul a făcut o greșeală uriașă pedepsind atât de mulți ruși. Mai mult, faptul că sancționarea oligarhilor s-a făcut fără dovezi clare, doar pe considerentul că aceștia sunt susținători ai lui Putin, i-a permis liderului de la Kremlin să arate cu degetul și să eticheteze Occidentul drept „agresor”.

Mai mulți opozanți ai regimului rus iau în aceste zile apărarea oamenilor de afaceri care au fost loviți de sancțiuni occidentale – chiar dacă anterior au petrecut ani de zile pledând pentru măsuri punitive personale împotriva slugilor sistemului de distribuire a puterii și banilor al președintelui Vladimir Putin.

De exemplu, Leonid Volkov, un camarad de arme al liderului opoziției încarcerat Alexei Navalnîi, a cerut recent în publicația britanică The Economist o „abordare diferită” a sancțiunilor personale. Pe de o parte, spunea el, mult mai multe persoane ar trebui să fie supuse unor măsuri punitive decât în trecut. Pe de altă parte, a spus Volkov, tuturor celor afectați ar trebui să li se arate „o modalitate acceptabilă din punct de vedere juridic și politic” de a ieși din nou de pe lista de sancțiuni.

El se referă la o listă prezentată de oamenii lui Navalnîi în aprilie 2022 cu persoanele împotriva cărora consideră că ar trebui impuse sancțiuni. Între timp, „lista cu mituitori și belicoși”, care a fost extinsă de mai multe ori, include peste 7.000 de nume. Volkov scrie că, în „unele ocazii”, oamenii au fost eliminați din nou de pe listă pentru că au condamnat războiul sau și-au părăsit posturile în întreprinderile de stat rusești. Portalul de știri rusesc în exil „Medusa” a numărat apoi în rapoartele fundației lui Navalnîi și a găsit numele a peste 40 de persoane care au fost scoase din nou de pe listă. Pe lângă criticile la adresa războiului sau concedierea, motivul în multe cazuri a fost moartea.

Peste 70 de procese împotriva sancțiunilor UE

Cât de dificil poate fi să judeci dacă o persoană merită sancțiuni este ilustrat și de un eveniment care a dus recent la înlocuirea lui Volkov din fruntea Fundației Anticorupție: În calitate de președinte al acesteia, în octombrie, el a scris o scrisoare trimisului UE pentru afaceri externe Josep Borrell, promovându-și propunerile (prezentate acum și în The Economist) și citând patru acționari ai Alfa Group, un consorțiu financiar și de investiții, ca exemple specifice de ruși care ar fi fost sancționați pe nedrept. Unul dintre ei, Petr Aven, nu se află doar pe listele de sancțiuni ale UE și ale Regatului Unit, ci și pe lista de sancțiuni dorite de fundația lui Navalnîi, în numele căreia Volkov a apărut fără vot.

În principiu, este posibil să fii eliminat de pe o listă de sancțiuni a UE în orice moment. Acest lucru se întâmplă, dar rareori, deoarece, pentru ca acest lucru să se întâmple, toate motivele care au dus la includerea pe listă trebuie să fi încetat să mai existe. Nu este suficient să te distanțezi public de Putin și de războiul său împotriva Ucrainei sau să compensezi victimele ucrainene ale războiului, așa cum intenționează să facă miliardarul rus Roman Abramovici. Mai degrabă, trebuie eliminate și toate contactele de afaceri cu Kremlinul. Se pare că există îndoieli cu privire la acest lucru în cazul său, deoarece fostul proprietar al clubului Chelsea FC nu are încă permisiunea de a intra în UE sau în Regatul Unit, iar activele sale rămân înghețate.

La jumătatea lunii martie, statele membre au reînnoit lista celor 1473 de persoane și 205 organizații ale căror acțiuni subminează suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei; niciun nume nu a fost eliminat. Serviciul European de Acțiune Externă a trebuit să verifice în fiecare caz dacă motivele includerii pe listă persistă. În practică, acest lucru se întâmplă în principal atunci când persoanele afectate se adresează statelor membre sau depun acțiuni în justiție la Curtea Uniunii Europene de la Luxemburg. Mai mult de șaptezeci de procese sunt în curs de soluționare acolo. Într-un caz, instanța a anulat chiar listarea la începutul lunii martie. Este vorba despre mama șefului miliției „Wagner”, Evgheni Prigojin.

Sancțiunile trebuie reînnoite la fiecare șase luni

Ungaria a făcut presiuni pentru a elimina nouă persoane de pe listă, inclusiv afaceriști puternici precum Alisher Usmanov, Petr Aven și Viktor Rashnikov. Toți trei au dat în judecată în Luxemburg, dar la Bruxelles intervenția a fost considerată o încercare de promovare a intereselor speciale ale Ungariei. În cele din urmă, Budapesta a renunțat la opoziție. În schimb, a susținut că listele trebuie reînnoite la fiecare șase luni și nu doar anual, așa cum doreau celelalte state.

Pentru cei afectați, acest lucru are un efect secundar neplăcut. Dacă vor avea succes în instanță, aceasta se va aplica doar în cazul listelor împotriva cărora au intentat proces. Reînnoirea listei trebuie atacată din nou, dar procedurile durează întotdeauna mai mult de jumătate de an. De exemplu, fostul președinte ucrainean Viktor Ianukovici a intentat cu succes un proces împotriva sancțiunilor de mai multe ori, dar a ajuns mereu pe aceeași listă. Când, în cele din urmă, a fost scos de pe ea, Consiliul îl plasase deja pe o nouă listă – cea pentru războiul rusesc împotriva Ucrainei.

Prima dezbatere juridică la Bruxelles

De asemenea, pe 23 martie, la Bruxelles, a avut loc și prima dezbatere juridică pe tema sancțiunilor: „Sancțiunile UE merg prea departe? O evaluare critică”. Doi avocați penaliști activi la nivel internațional au examinat regimul de sancțiuni al UE împotriva Rusiei. Deși susțin sancțiunile în principiu, ei au descoperit puncte slabe care pun sub semnul întrebării eficacitatea sancțiunilor. În opinia lor de experți, Dr. Anna Oehmichen (Germania) și Salomé Lemasson (Franța) își dau verdictul: Terminologie vagă, lipsă de transparență în ceea ce privește criteriile și standardele de probă, puțină uniformitate și, în plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) atârnă deasupra sancțiunilor ca o sabie a lui Damocles. Ambii juriști au punctat fracturile regimului de sancțiuni și au subliniat consecințele sancțiunilor dacă CEDO ar decide că măsurile de înghețare a activelor împotriva persoanelor vizate ar putea fi, de fapt, sancțiuni penale. În mod similar, mai multe voci europene solicită un control judiciar sporit asupra sancțiunilor UE. Chiar recent, 16 avocați europeni ai apărării au publicat o scrisoare deschisă adresată Comisiei Europene, în care își exprimă îngrijorarea „că, în contextul sancțiunilor impuse în legătură cu Rusia, procesul echitabil este grav subminat”.