Deocamdată, Vladimir Putin poate continua să se amăgească singur, la fel cum își amăgește poporul, că poate transforma Rusia într-un stat autosuficient, autoizolator și expansionist, bazat pe ideea superiorității asupra altor națiuni. Pe termen mediu și lung, însă, “operațiunea militară specială” în Ucraina pare destinată să submineze toate fundamentele politice, economice și morale ale Rusiei. Agresiunea lui Putin a întors o țară împotriva ei însăși.
Mașinăria de propagandă rusă,în plină isterie patriotică, îi înfățișează pe ucraineni ca o masă fără chip, omogenă, care trebuie supusă Kremlinului prin denazificare, un proces care de fapt înseamnă de-ucrainizare, așa cum recunosc acum deschis propagandiștii lui Putin.
Dar și rușii sunt considerați de regimul Putin drept o masă de manevră care trebuie să-și urmeze orbește liderul.
Soldații ruși – mai ales recruți foarte tineri care îndeplinesc serviciul militar obligatoriu – au devenit carne de tun, trimiși nepregătiți în Ucraina. Ideile fără sens ale stăpânului de la Kremlin costă viețile adolescenților.
Într-unul dintre puținele sale discursuri din ultimele săptămâni, Putin a declarat deschis sezonul de vânătoare împotriva “trădătorilor naționali” și a unei “coloane a cincea” care se presupune că subminează unitatea națiunii.
Pentru a-i elimina pe acești răufăcători, el a îndemnat la o “autocurățare a societății”. “Rușii au dat repede curs apelului: după discurs, a existat un val de denunțuri, cu studenți care și-au condamnat profesorii – și invers – și colegi care s-au denunțat reciproc”, precizează Andrei Kolesnikov, senior fellow la Carnegie Endowment for International Peace.
Astăzi, răspunsul dominant al rușilor de rând la război este agresiunea, susținută de ceea ce pare a fi un efort aproape subconștient de a bloca orice veste proastă și, odată cu ea, orice sentiment că Rusia ar putea fi dusă pe un drum greșit.
Frica de autoritate nu numai că îi împiedică pe oameni să protesteze împotriva unui război barbar; de asemenea, îi face incapabili să admită nici măcar pentru ei înșiși că Rusia lui Putin a comis ceva îngrozitor.
„Rușii experimentează în mod colectiv o versiune a sindromului Stockholm, simpatizând mai mult cu propriul răpitor decât cu celelalte victime ale acestuia”, notează Foreign Affairs. Susținătorii lui Putin, intoxicați de ceea ce consideră că este patriotism, atacă pe oricine critică războiul și susțin că nu înțeleg de ce unii protestează împotriva lui.
Pentru ruși, termenul “fascism” a servit mult timp ca o etichetă convenabilă pentru aproape orice lucru rău.
Pentru Putin, spectrul naziștilor a oferit o modalitate de a îndoctrina Rusia, de a insista asupra faptului că Ucraina nu are dreptul să existe.
Și, bineînțeles, anul acesta, cu ocazia Zilei Victoriei de pe 9 mai – una dintre cele mai importante sărbători de stat ale Rusiei, care comemorează sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial – Putin va echivala fără îndoială victoria sovietică din 1945 cu propriul triumf asupra Ucrainei.
Dar va trebui să-și aleagă cu grijă cuvintele, deoarece din ce în ce mai mulți ruși se simt prinși în capcană. Îl susțin pe Putin în calitate de comandant suprem al armatei lor legendare, dar în adâncul lor încep să înțeleagă că președintele i-a condus într-o fundătură din care scăparea poate fi imposibilă: o enclavă ostilă și ocolită de lume.