Rusia nu se va retrage din Ucraina decât dacă va fi forțată să plece 

Războiul actual din Ucraina le reamintește zilnic vecinilor Rusiei că libertatea lor nu trebuie să fie luată de bună.

Trecutul  sugerează că rușii se retrag din teritoriile ocupate doar dacă sunt alungați cu forța,  sau propriul lor calcul cost-beneficiu îi obligă să plece. În ultimul caz, singurele retrageri teritoriale majore din istoria Rusiei au avut loc atunci când prăbușirea regimului a schimbat radical acest calcul.

Dacă Washingtonul nu recunoaște acest model stabilit de mult timp și continuă să limiteze sever apărarea Kievului în speranța unei viitoare restabiliri a relațiilor cu Moscova, următorul val de agresiune rusă este aproape asigurat, potrivit unei analize Foreign Policy.

Imperialismul, marea obsesie rusă

Imperiul rus – fie că este vorba de varianta țaristă sau de cea sovietică – s-a prăbușit de două ori în secolul al XX-lea: în 1917, când o lovitură de stat comunistă l-a detronat pe țar, și în 1991, când o altă lovitură de stat, eșuată, a fost ultimul semnal de moarte pentru URSS.

Ambele evenimente au creat o fereastră de oportunitate pentru multe națiuni mai mici de a se elibera. Rusia s-a retras din multe dintre teritoriile sale non-rusești nu pentru că nu mai dorea să aibă un imperiu, ci pentru că nu mai avea mijloacele de a menține aceste teritorii sub controlul său.

Incursiunea surprinzătoare a Ucrainei în regiunea rusă Kursk și capturarea rapidă a aproximativ 800 de kilometri pătrați de pământ rusesc au schimbat perspectiva: acum, un schimb de teritorii poate deveni un element al eventualelor negocieri, chiar dacă este puțin probabil să schimbe soarta războiului.

Moștenirea ocupației

Estonia a fost ultima țară europeană care a asigurat plecarea trupelor ruse printr-un acord încheiat în iulie 1994 între președinții Boris Elțîn și Lennart Meri. Din partea estoniană, acordul a implicat concesii dureroase, în special permițând personalului militar sovietic pensionat și familiilor acestora, în total peste 10 000 de persoane, să rămână în Estonia. Condiții nepopulare similare au fost acceptate și de Letonia.

Ca parte a acordului de armistițiu care a pus capăt luptelor sovieto-finlandeze în septembrie 1944, Finlanda a închiriat Uniunii Sovietice peninsula Porkkala, valoroasă din punct de vedere strategic, situată la doar 30 de kilometri de Helsinki.

Deși contractul de închiriere a fost stabilit pentru 50 de ani, sovieticii au returnat Porkkala în 1956, ceea ce pare un exemplu rar de retragere voluntară a Rusiei. Decizia a făcut parte din dezghețul de sub conducerea liderului sovietic Nikita Hrușciov, care i-a succedat lui Iosif Stalin în 1953. Cazul arată că un nou lider care își critică predecesorul poate fi uneori favorabil noilor deschideri.

Cu toate acestea, în anii următori, Kremlinul a continuat să încerce să supună Finlanda unui control mai strict. Țara a obținut recunoașterea sovietică a statutului său neutru doar în cadrul Conferinței privind securitatea și cooperarea în Europa, desfășurată la Helsinki în 1975.

Un alt vecin al Rusiei, Japonia, a învățat, de asemenea, că Moscova nu renunță la teritoriile aflate sub controlul său ca un gest de bunăvoință. Fostul  prim-ministru Shinzo Abe a urmărit să soluționeze în cele din urmă disputa cu privire la cele patru insule Kurile din sud, anexate de Uniunea Sovietică la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În martie 2022, Rusia a anunțat că nu intenționează să continue discuțiile și a exclus practic posibilitatea de a renunța la vreunul dintre teritoriile sale.

Rusia nu se va retrage din Ucraina decât dacă va fi forțată să plece – sau să plătească un preț insuportabil pentru a rămâne. Nu există absolut nimic în istoria Rusiei sau în comportamentul său recent care să sugereze că s-ar putea aștepta să negocieze cu bună credință pentru a ajunge la un compromis.

Restaurarea deplină a integrității teritoriale a Ucrainei va necesita probabil o nouă prăbușire a imperiului rus. O „resetare” occidentală cu regimul actual nu va fi posibilă fără sacrificarea independenței Ucrainei și a principiilor fundamentale ale ordinii europene de securitate, inclusiv principiile suveranității și integrității teritoriale.