Oricine dorește să-l sfătuiască pe ocupantul Biroului Oval din ianuarie – indiferent dacă acesta este actualul Donald Trump, la un al doilea mandat, sau un nou președinte pe nume Joe Biden – ar face bine să-l îndemne să se concentreze asupra relației Statelor Unite cu China. Într-adevăr, președintele care depune jurământul în 2021 poate fi primul din ultimele decenii a cărui cea mai mare provocare de politică externă nu este epava lăsată de invaziile gemene ale Washingtonului în Afganistan și Irak, ci o nouă ordine mondială multipolară în care America nu mai este singura superputere.
China tinde să se poziționeze drept cea mai mare economie din lume și, cu o armată extinsă și încurajată masiv, amenință forțele SUA sau aliații lor într-un număr de puncte fierbinți potențiale. Observatorii au avertizat cu privire la un nou război rece sau chiar la potențialul unui conflict deschis, notează CNN. Sub Trump, Washington a lovit China cu tarife comerciale, a sancționat oficialii chinezi și din Hong Kong și a intensificat ajutorul și sprijinul pentru insula democratică și autoguvernată Taiwan. Același Trump a învinuit anul acesta Beijingul de răspândirea Covid-19. „Relația China-SUA se confruntă cu dificultăți severe rar întâlnite în ultimii 41 de ani de legături diplomatice. Acest lucru a subminat grav interesele fundamentale ale poporului chinez și american”, declara la începutul acestei luni Cui Tiankai, ambasadorul Chinei la Washington. Dar ruptura relațiilor nu a fost determinată doar de Trump. În parte, legăturile sfâșiate sunt rezultatul politicii din ce în ce mai agresive a Beijingului, precum și al dezgustului internațional în creștere față de continuarea abuzurilor drepturilor omului din Xinjiang, Tibet și Hong Kong. “Atitudinile anti-China s-au înrăutățit semnificativ în SUA”, a comentat Jeff Moon, analist și fost diplomat american în China.
Politicile Beijingului nu vor rezolva disputele bilaterale
În cazul în care Biden câștigă președinția, el va încerca probabil să stabilizeze relația globală SUA-China și va evita posibilitatea neînțelegerilor care ar putea escalada conflictul, dar în ochii Beijingului va fi la fel de “suspect” ca Trump. Dacă președintele Trump ar fi reales, el nu ar mai avea constrângerile politice ale unui al doilea mandat. Acest lucru l-ar putea elibera să întrețină acțiuni și mai radicale împotriva Chinei, precum interdicții mai largi de investiții sau fluxuri financiare între SUA și chinezi. Însă disputele profunde vor rămâne nerezolvate, adaugă Moon. “După decenii de discuții cu privire la întreaga gamă de probleme bilaterale, China a refuzat în mod constant să adopte modificări de politică și reforme care să abordeze preocupările americane – formula Chinei pentru resetare este, așadar, inacceptabilă pentru Statele Unite”. Orice reîntoarcere la abordarea soft-touch a Chinei din era Clinton este foarte puțin probabilă, având în vedere ostilitatea bipartidistă față de Beijing la Washington. În timpul alegerilor prezidențiale din 2012, a fost un subiect de dezbatere dacă Rusia sau China au fost cel mai mare rival al Americii. Acum, puțini nu ar fi de acord că Beijingul prezintă provocarea mai substanțială – și orice retragere din aceasta ar fi văzută ca o slăbiciune, în ciuda eșecului discutabil al strategiei actuale a SUA de a determina China să se comporte diferit.
