Regele cocainei, extrădat în SUA. Cine este „baronul-țăran”, care mergea doar pe catâri (FOTO/VIDEO)

Al șaptelea dintr-o familie cu  nouă copii, Dairo Antonio Usuga, un țăran fără ideologie anume, nu a dormit niciodată două nopți consecutive în același loc pentru a nu fi prins de autorități.

Guvernul columbian a anunțat duminică că pregătește extrădarea în Statele Unite a lui Dairo Antonio Usuga, alias „Otoniel”, liderul celei mai puternice bande de traficanți de droguri din țară, capturat cu o zi înainte în timpul unei operațiuni în nord-vestul țării.

„Cea mai mare lovitură din acest secol împotriva drogurilor”

„Împotriva lui „Otoniel” există un mandat de extrădare (în SUA) care este încă în curs”, a declarat ministrul Apărării Diego Molano, într-un interviu pentru ziarul El Tiempo.

Dairo Antonio Usuga, alias „Otoniel”, în vârstă de 50 de ani și lider al Clanului del Golfo, a fost arestat în timpul unei operațiuni militare și polițienești în junglele din nord-vestul Columbiei, acțiune la care au participat aproximativ 700 de oameni sprijiniți de 18 elicoptere.

SUA și Columbia au oferit recompense de peste 5 milioane de dolari pentru informații care au condus la arestarea sa. Statele Unite au oferit și o recompensă de 5 milioane de dolari pentru capturarea sa. „Este cea mai mare lovitură din acest secol pentru traficul de droguri, dar nu ne vom opri aici””, a declarat președintele Ivan Duque în timpul unui omagiu adus unui ofițer de poliție care a murit în operațiunea împotriva lui „Otoniel”.

SUA oferă recompense dar trag cocaină pe pâine

Guvernul acuză alte grupuri armate, precum Armata de Eliberare Națională (ELN), ultima gherilă activă din țară, și dizidenții gherilelor FARC, care au depus armele după procesul de pace din 2016, că se finanțează cu venituri din droguri și exploatare minieră ilegală, scrie AFP.

În cinci decenii de război împotriva drogurilor susținut de SUA, Columbia a ucis sau capturat mai mulți baroni ai drogurilor, inclusiv pe Pablo Escobar, împușcat de forțele de ordine în 1993. Cu toate acestea, țara rămâne principalul producător mondial de cocaină și SUA, cel mai mare cumpărător.

Născut la 15 septembrie 1971 în Neclocli, situat în Golful Urabá, în nord-vestul Columbiei și plasat strategic la granița dintre Panama, Oceanul Pacific și Marea Caraibelor, „Otoniel” preluase conducerea Clan del Golfo după moartea fratelui său, Juan de Dios, alias „Giovanni”, în timpul unei confruntări cu poliția din 2012. Cei doi înființaseră o rețea criminală prezentă în aproape 300 din cele 1.102 de municipalități din Columbia, în principal de pe coasta Pacificului, de unde majoritatea transporturilor de droguri pleacă, mai ales în SUA.

Narcotraficantul cu tehnici de gherilă

Dairo Antonio Usuga avea „un portofoliu mare de activități infracționale, inclusiv exploatarea minelor ilegale și trecerea migranților în Panama”, potrivit expertului în securitate Ariel Avila.

„Otoniel”, al șaptelea din cei nouă copii născuți de Ana Celsa David și Juan de Dios Usuga, un cuplu care a trăit din vânzarea de vite, porci și păsări de curte în departamentul Antioquia (nord-vest), a folosit tehnici de gherilă împotriva celor care l-au urmărit. A călătorit doar pe jos sau pe catâri, nu a dormit niciodată două nopți consecutive în același loc, potrivit autorităților columbiene care au dislocat până la o mie de oameni pentru a încerca să-l captureze.

La 18 ani, s-a alăturat Armatei Populare de Eliberare (EPL), o gherilă marxistă demobilizată în 1991 după 26 de ani de rebeliune. „Nu a fost un revoluționar, dar s-a alăturat lor”, a povestit mama sa în 2015, într-un interviu acordat cotidianului El Tiempo, scrie 20 Minutes. Dar Dairo Antonio Usuga nu s-a demobilizat în același timp cu EPL.

Din 1993 până în 1994, s-a alăturat milițiilor Cordoba y Uraba (ACCU), un grup paramilitar de extremă dreaptă creat pentru a lupta împotriva gherilelor și legat de traficul de droguri. ACCU a făcut parte din milițiile de Autoapărare din Columbia (AUC), demobilizate în 2006 sub ex-președintele de dreapta Alvaro Uribe (2002-2010).

Otoniel „era un țăran fără ideologie anume”, potrivit lui Ariel Avila, dar care s-a simțit „trădat” de procesul de demobilizare și a decis să rămână în clandestinitate.