Economia mondială este măcinată de inflație și se luptă cu creșterea. Dar situația este poate cel mai bine rezumată de numărul și varietatea modificărilor de politică anunțate de băncile centrale din întreaga lume.
Rezerva Federală a SUA a făcut cea mai percutantă mișcare. Oficialii săi se așteaptă acum ca inflația de bază – o măsură care exclude elementele cele mai volatile – să se stabilească la 4,3% în acest an. Aceasta este o parte esențială a motivului pentru care a operat o creștere de 0,75 puncte procentuale a ratelor dobânzilor; cea mai mare din ultimii aproape 30 de ani.
Banca Angliei ar face orice pentru un astfel de rezultat fericit. Tocmai a majorat dobânzile cu doar 0,25 puncte procentuale, chiar dacă se așteaptă ca inflația să atingă 11%.
Între timp, Banca Centrală Europeană retrăiește capitole din cărțile sale de istorie a crizei din zona euro. Investitorii sunt tot mai nervoși în privința guvernelor cu datorii mari din zona euro, ceea ce a dus la faptul că unele state din uniunea monetară se confruntă brusc cu costuri mai mari ale împrumuturilor.
BCE a convocat o reuniune de urgență pentru a face față acestei „fragmentări” și a ține laolaltă sistemul financiar al caravanei sale de țări.
Toate acestea au fost greu de urmărit de către investitori. Acțiunile globale sunt în general în scădere din cauza temerilor legate de creșterea costurilor de împrumut și de recesiune.
Imaginea de ansamblu care se regăsește în aceste decizii este că stagnarea pare mai probabilă decât săptămâna trecută. Aceasta a fost o perioadă de mișcări bruște din partea bancherilor centrali – și asta după ce puteau fi criticați în mod corect pentru că au fost prea lenți.
Războiul din Ucraina continuă să stimuleze inflația, în timp ce cântărește creșterea. Blocările legate de Covid din China pot continua să aibă un efect asupra lanțurilor de aprovizionare.
Economia mondială se confruntă cu presiuni rapide ale ofertei, subliniază Financial Times, iar bancherii centrali sunt blocați cu o cutie de instrumente care se mișcă anevoie pe partea cererii.
În plus, incertitudinea este neobișnuit de mare. Nimeni nu știe cât de puternice vor fi aceste presiuni inflaționiste unice și nici efectul asupra creșterii, comerțului, locurilor de muncă și veniturilor.
Salturile bruște ale băncilor centrale au venit ca răspuns la informații economice cu adevărat noi: prețuri de consum mai mari decât se așteptau, unele creșteri rapide ale randamentelor obligațiunilor din zona euro și un salt al așteptărilor privind inflația în SUA.
Strategiile factorilor de decizie în materie de politică economică ar trebui să depindă de date, nu să fie dogmatice. Iar acest lucru înseamnă că, în momentul în care datele continuă să se miște, la fel vor face și politicile lor. Așteptați-vă la turbulențe în viitor.