Hagia Sophia – transformată în moschee. Intervenții în Siria și Libia, manevre în Marea Mediterană … președintele turc își înmulțește actele expansioniste și pare că nimeni nu îl trage de mânecă.
Un Erdogan devenit un maestru în arta provocării – încurajat de moliciunea reacțiilor occidentului și galvanizat de ambițiile sale naționaliste pe un fundal de nostalgie pentru măreția otomană, președintele turc își avansează metodic pionii pe scena geopolitică, de fiecare dată împingând înapoi limitele „acceptabile pentru Uniunea Europeană și aliații săi din NATO”, comentează Le Monde. În manevrele sale, liderul de la Ankara nu ezită să recurgă la întreaga gamă de intimidări, de la actele cele mai simbolice până la atacuri deliberate.
Este vorba de testarea adversarilor și partenerilor, care se luptă să ia măsura extremismului său, în timp ce încearcă să-și îmbunătățească popularitatea într-o țară care se afundă în criza economică. Punerea în scenă organizată vineri, 24 iulie, în jurul primei mari rugăciuni islamice din celebra Hagia Sophia din Istanbul, transformată în moschee în urmă cu câteva zile –o provocare pentru lumea occidentală – nu este întâmplătoare. Această dată corespunde celei de-a 97-a niversări a semnării Tratatului de la Lausanne, care a marcat granițele Turciei actuale. Grecia l-a acuzat pe Erdogan că „insultă patrimoniul secolului al XXI-lea”, drapelul turc a fost ars la Salonic.
Este ceea ce înseamnă a pune gaz pe foc în relațiile tensionate dintre Turcia și Grecia, ambele membre ale NATO – și Erdogan este conștient de acest lucru. Între timp, nave turcești, sprijinite militar, forează după petrol în apele Ciprului, o altă provocare în estul Mediteranei. După înființarea unui protectorat turc în nordul Siriei(unde moneda Turciei, lira, este cum valabilă), cu susținerea lui Vladimir Putin și Donald Trump, armata lui Erdogan s-a stabilit definitiv și în Libia.
Se adaugă ofensivele majore în Irak, împotriva rebelilor partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK).Dezlegarea americană și inexistența diplomatică a Europei au creat un vid în care președintele turc nu ezită să se grăbească, în timp ce NATO ezită să modereze ambițiile Ankarei – cu foloase pentru Moscova. În această etapă, nimic nu pare să poată opri obiectivele expansioniste turcești. Mai religioasă și mai agresivă pe scena internațională, Turcia se îndepărtează inexorabil de legăturile sale europene. Cât de departe va ajunge Recep Erdogan?