În plină pandemie Covid, o nouă criză amenință omenirea. În Europa este vorba despre războiul Est vs. Vest, în Orientul Mijlociu sunt marile lupte din lumea arabă, Mediterana fierbe sub amenințările eleno-otomane, cam peste tot se ascut săbiile, iar diplomații știu că-i așteaptă noi și noi provocări. Revolta din Belarus și ultimele evenimente din Muntenegru arată că realitatea de „azi” nu este altceva decât aceeași bătălie de „ieri” dintre Răsărit și Apus pentru supremație în lume.
Muntenegru a organizat alegeri duminică, 30 august. Ultima dată când s-a întâmplat asta, a fost un dezastru total, cu agenți ruși reținuți, trădători din Poliție și o presupusă tentativă de lovitură de stat, care viza chiar comiterea unui atentat la viața președintelui premierului Milo Djukanovic. Totul, ca la putere să ajungă un guvern pro-Moscova! Djukanovic și-a construit bine scenariul și regia, din prim-ministru a devenit președinte, iar țara a întors fața Estul, ridicând privirea spre promisiunile Vestului; Muntenegru a aderat la NATO și poartă negocieri cu UE pentru a intra în rândul marii „familii” europene.
În pofida unui tablou idilic, în realitate situația e mai complicată. Națiunea muntenegreană încă nu privește cu ochi buni ruperea de trecut, iar faptul că Podgorica este, cumva, contra Belgradului le amintește oamenilor de trădarea lui Djukanovic, cândva un apropiat al fostului președinte sârb Slobodan Miloșovici, pe care nu s-a ferit să-l „înjunghie pe la spate”, după cum acuză Opoziția muntenegreană.
„Se desfășoară un război media și politic împotriva mea și a partidului meu de către cei care doresc să pună Muntenegru sub umbrela Belgradului și a Moscovei”. Cu această frază rostită jurnaliștilor AP șeful statului a aprins fitilul înaintea alegerilor. La Podgorica, lumea a început să nu mai accepte chiar tot ce face guvernul lui Djukanovic. De exemplu, o lege controversată care impune Bisericii Ortodoxe Sârbe, cea mai mare confesiune religioasă din Muntenegru, să dovedească dreptul de proprietate asupra imenselor sale posesiuni a devenit o problemă majoră şi a condus la violente proteste de stradă. Mulțimea furioasă susține că Djukanovic restricţionează libertatea religioasă.
De fapt, oamenii par a contesta chiar drumul pe care a apucat-o țara. Mulți considerp că Muntenegru ar trebui să fie aliniată cu Belgradul și Moscova, cu lumea creștin-ortodoxă, slavă, din care timp de secole a făcut parte! Ruperea de tradiție este văzută ca o crimă în Balcani, mai ales că muntenegrenii nu consideră că au mari diferențe etnice față de sârbi. De fapt, la Podgorica se spune că doar politicul găsește și accentuează aceste diferențe, făcându-le cât mai vizibile…
Bătălia Est vs. Vest se dă și-n Belarus, acolo unde protestele din ultimele zile sună sfârșitul regimului Lukașenko. Ultimul dictator al Europei s-a autoproclamat învingător în alegerile prezindețiale de la începutul lunii, iar lumea a ieșit pe străzile Minskului contestându-l ca niciodată. De teamă, liderul Opoziției și contracandidatul lui Aleksandr Lukașenko, Sviatlana Tsikhanouskaya, a fugit la Vilnius, în Lituania, însă oamenii nu s-au speriat și au continuat să mărșăluiască împotriva guvernării pro-Moscova.
Uniunea Europeană este cu ochii pe ce se întâmplă în Belarus, poziția Bruxellesului fiind clară – dacă poporul cere democrație, dați-i! Alegeri libere și principiile Occidentului, despre asta e vorba. Dincolo, Estul reprezentat de Rusia nici nu concepe să piardă Belarusul din sfera sa de influență. Vladimir Putin a anunțat, deja, că are „trupele” pregătite să intervină (la solicitarea lui Lukașenko), în caz că protestele de stradă degenerează în acte de violență (similare celor din America). Așadar, nu mai e vorba despre libertate și voința națiunii, alte interese (Est și Vest) primează.